Pomenirea Sfântului Cuvios Sisoe cel mare

 

Sfântul Sisoe a fost de neam egiptean și ucenic al Sfântului Antonie cel mare. După moartea sfântului său povățuitor, Sfântul Sisoe s-a dus și s-a sălășluit într-un munte pustiu, numit al lui Antonie, unde viețuise mai înainte vreme întru aspre nevoințe acel mare dascăl al pustiei.
Luând asupra lui nevoințe peste nevoințe, Sfântul Sisoe a ajuns la măsuri mari, căci cu înfrânările cele aspre el s-a făcut blând și nevinovat ca un mielușel. Pentru aceasta Dumnezeu a turnat peste nevoitorul lui har peste har, așa încât Sfântul Sisoe vindeca bolnavii, scotea afară duhurile rele și învia morții.
Sfântul Sisoe a viețuit în acel munte pustiu timp de șaizeci de ani. El a fost izvor al înțelepciunii vieții celei vii pentru toți monahii și mirenii care alergau la el în necazuri.
Înaintea sfintei lui adormiri fața lui a strălucit ca soarele. Monahii cei strânși în jurul lui stăteau uimiți de aceasta. Iar când sfântul și-a dat sufletul, toată încăperea s-a umplut de miros de bunămireasmă.
Sfântul Sisoe a trecut la Ceruri fiind foarte bătrân de zile, la anul 429.

☦

Sfântul Sisoe astfel îi învăța pe monahi: «Din orice direcție ar veni ispita asupra omului, el trebuie să-și pună singură nădejde în Dumnezeu și să se supună deplin voii Lui și să recunoască ispita care a venit asupra lui ca plată a păcatelor sale. Iar dacă ceva bun i se întâmplă omului, atunci el trebuie să recunoască că aceea a fost din pricina marii milostiviri și Purtării de Grijă a lui Dumnezeu. »

☦

Un monah l-a întrebat pe Sfântul Sisoe: «Cum să fac să-I plac lui Dumnezeu și să-mi mântuiesc sufletul meu?»
Iar Sfântul i-a zis: «Dacă voiești să placi lui Dumnezeu, părăsește lumea, rupe-te de pământ, lasă la o parte zidirea, apropie-te de Ziditorul cu lacrimi și cu rugăciune și așa vei afla odihnă și în veacul acesta și în cel ce va să vie. »

☦

Iar l-a întrebat un monah pe Avva Sisoe: «Cum să dobândesc smerenia?»
Iar Sfântul i-a zis: «Atunci când omul îi vede pe toți ceilalți ca fiind mai buni decât sine, atunci a dobândit smerenia. »

☦

Avva Ammona i-a mărturisit cu durere și cu întristare Avvei Sisoe că el nu poate ține minte pe de rost toate cuvintele înțelepte pe care le citește, ca să le poată spune mai departe oamenilor.
Iar Avva Sisoe i-a zis: "Lucrul acesta nici nu trebuiește. Trebuiește însă să dobândești curăția minții și să grăiești dintru acea curăție, punându-ți nădejdea în Dumnezeu. "