Pomenirea Sfântului Cuvios Athanasie de la Muntele Athos

 

Sfântul Athanasie s-a născut la Trebizond din părinți temători de Dumnezeu. El a rămas orfan din tânără vârstă, dar prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu un ofițer de armată l-a luat în grija lui, aducându-l la Constantinopol și îngrijindu-se de creșterea și educația lui.
Fiind smerit și blând cu inima el s-a făcut foarte iubit de cei de o vârstă cu el. În jocurile lor de copii, ei l-au ales pe unul să fie împărat, pe altul să fie general, iar pe Athanasie acesta să fie stareț, lucru care a fost ca o prorocie.
După ce și-a desăvârșit educația, Athanasie (care mai înainte de a lua îngerescul chip s-a numit Avraam) s-a retras în pustia Malinos de lângă Sfântul Munte, unde a dus viața tuturor nevoințelor, sub povățuirea celui pe atunci vestit bătrân Mihail Malinos.
Dorind nevoințe încă și mai aspre, Sfântul Athanasie a intrat în liniștea Muntelui Athos. Curând mulți bărbați, văzând viața lui înaltă, au voit să se povățuiască de către el și de aceea, adunându-se o frăție foarte numeroasă în Munte, Sfântul Athanasie a fost silit să zidească vestita Lavră.
Întru aceasta l-au ajutat mult împărații Bizanțului, mai întâi Nichifor Focas, care el însuși după aceea s-a făcut monah, iar apoi Ioan Țimiskes.
Sfântul Athanasie a înfruntat nenumărate ispite de la diavoli și de la oameni, pe care le-a răbdat și le-a biruit desăvârșit, ca un brav oștean al lui Hristos, cu arma blândeții și rugăciunii neîncetate înaintea Dumnezeului Celui Viu.
Plin de dumnezeiescul har, Athanasie s-a învrednicit de venirea la el a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care a scos minunat apă dintr-o stâncă și care i-a făgăduit că ea va fi întotdeauna Stareța Lavrei.
Cu nevoințele, cu faptele cele bune și cu rugăciunea, Athanasie a luminat obștea fraților, făcându-se pildă tuturor, pe toți iubindu-i ca un tată și păstor.
Moartea Sfântului Cuvios Athanasie a venit însă pe negândite. El se afla împreună cu alți șase frați într-un foișor nou construit al bisericii, spre a cerceta zidul care atunci se ridica. Dar zidul s-a surpat asupra lor și i-a îngropat pe toți. Așa a murit acest mare luminător al monahismului, la anul 1003.
De multe ori, după a sa adormire, Sfântul Athanasie s-a înfățișat înaintea fraților lui, uneori ca să-I mângâie și să-i întărească, iar alteori ca să-i certe.