REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

    Lumina Învierii Lumina Învierii e un miracol, ce se petrece an de an, Pentru tot sufletul și pentru al meu, de fapte bune sărman, Așteptăm cu speranță iertarea de la al lumii Răscumpărător, De la Domnul meu Iisus Hristos de viață dătător. El e Cel ce a învins moartea, venită cu șiretlic în lume, El e însăși Calea și Viața care ne va duce în nemurire, Pentru că El ne-a făcut după chipul Său, cu multă iubire, Ceea ce a adus invidia lui Satan pentru întreaga omenire. Dorință Urechea sufletului meu se îngână cu o șoaptă Și gândurile cuminți, s-au adunat pe a lui vatră, Flori de castani se cern și îmi cad cu raza în poală, Sărutându-mi mâna și chipul sfânt de pe icoană. Nu pot să știu ce ar să fie, Doamne, mâine, Dar știu că, în fiecare clipă a vieții mele, ești cu mine, Și când pe cale pasul mi e obosit și s-a oprit, Mă prinzi în brațu-Ți și din păcătoasă, Mă faci copilul tău iubit. Aș vrea să îți mulțumesc pentru toate darurile Tale, Dar cuvintele se rătăcesc cu lacrimile care curg

 

  L-au cercetat odată trei bătrâni pe avva Ahila, şi unul din ei avea nume rău. Unul din bătrâni a spus: - Avvo, fă-mi o mreajă. - Nu-ţi fac. Iar celălalt a spus: - Fă bunătate, ca să avem amintire de la tine în mănăstire. - N-am vreme. I-a spus şi celălalt cu nume rău: - Fă-mi mie o mreajă, să am ceva din mâinile tale, avvo. Iar el răspunse repede: - Ţie îţi fac. Iar cei doi bătrâni îi ziseră luându-l deoparte: - Cum de noi te-am rugat, şi n-ai vrut să ne faci, iar lui i-ai spus "ţie îţi fac"? - V-am spus că nu vă fac, şi nu v-aţi mâhnit, fiindcă n-am răgaz. Dacă lui nu-i fac, o să spună "nu-mi face bătrânul, fiindcă a auzit de păcatele mele". De aceea i-am trezit sufletul, că nu cumva să-l soarbă jalea.  

  Doamne Atotputernice şi Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţa, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că femeia cea păcă

  Ieșire 2, 11-22 11 Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieșit la fiii lui Israel, frații săi, și a văzut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu dintre fiii lui Israel, frații săi; 12 Și căutând încoace și încolo și nevăzând pe nimeni, el a ucis pe egiptean și l-a ascuns în nisip. 13 Apoi ieșind iarăși a doua zi, a văzut doi evrei certându-se și a zis asupritorului: «Pentru ce bați pe aproapele tău?» 14 Acela însă i-a răspuns: «Cine te-a pus căpetenie și judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori și pe mine, cum ai omorât ieri pe egipteanul acela?» Și s-a spăimântat Moise și a zis: «Cu adevărat s-a vădit fapta aceasta!» 15 Iar dacă a aflat Faraon de fapta aceasta, el a voit să ucidă pe Moise. Moise însă a fugit de la fața lui Faraon și s-a dus în țara Madian; și sosind în țara Madian, s-a oprit la o fântână. 16 Preotul din Madian însă avea șapte fete, care pășteau oile tatălui lor. Și venind acestea au scos apă și

    Prorocia lui Iezechiel 2, 3-10; 3, 1-3 3 Acela mi-a zis: «Fiul omului, am să te trimit la fiii lui Israel, la acești oameni neascultători, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei, ca și părinții lor, păcătuiesc înaintea Mea până în ziua de astăzi. 4 Acești fii sunt nerușinați și cu inima împietrită; la ei te trimit Eu, ca să le zici: Așa grăiește Domnul! 5 Ori te-or asculta, ori nu te-or asculta – căci sunt un neam îndărătnic – să știe însă că este între ei un prooroc. 6 Dar tu, fiul omului, să nu te temi de ei și de cuvintele lor să nu te sperii, deși ei vor fi pentru tine spini și ciulini, și ai să trăiești între ei, ca între scorpii; să nu te temi de cuvintele lor și de fața lor să nu te sperii, deși sunt un neam îndărătnic, 7 Ci să le spui cuvintele Mele, ori te-or asculta, ori nu te-or asculta, căci sunt un neam de răzvrătiți. 8 Tu însă, fiul omului, ascultă ce voiesc să-ți spun! Nu fi îndărătnic, ca acest neam de răzvrătiți! Deschide-ți gura și mănâncă ceea ce am să-ți dau!»

  Despre vânzarea săvârșită de Iuda T impul de față ne aduce aminte a vorbi de grozava crimă a celui ce a vândut pe Hristos Domnul, în ziua de astăzi Iisus fu predat de ucenicul Său în mâinile iudeilor, însă voi, care auziți aceasta, nu vă tânguiți pentru Iisus cel vândut, ci mai vârtos tânguiți și jeliți pe Iuda, vânzătorul Său. Căci Iisus, prin aceea că a fost vândut, a mântuit lumea, pe când Iuda, prin vânzarea sa, și-a aruncat sufletul în pierzanie. Iisus cel vândut șade acum de-a dreapta Tatălui, în veci; iară Iuda vânzătorul își are locul în iad și suferă pedeapsă veșnică și nesfârșită. Așadar, el trebuie tânguit, precum însuși Hristos, când s-a uitat la Iuda, l-a tânguit și l-a plâns. „Căutând la el, s-a turburat cu duhul și a zis: Unul dintre voi Mă va vinde” (In. 13, 21). Pentru ce însă s-a tulburat El ? M ai întâi spre a arăta cât de mare este iubirea de oameni a Sa, câtă îndurare, câtă bunătate a Domnului! Cel vândut plânge pentru vânzător! El îl plânge încă și pentru ca

  D oamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! P rimește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilită a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat și mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța și cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale. Nu Te depărta de la mine, Doamne, și ajută-mi, ca în toate să fac voia Ta și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea p

  Evanghelia de la Matei (Mt. 26, 6-16) 6 Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, 7 S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui, pe când ședea la masă. 8 Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta? 9 Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. 10 Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine. 11 Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna; 12 Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. 13 Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei. 14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, 15 A zis: Ce voiți să-mi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți. 16 Și de atunci căuta un prilej potrivit c

  O , Preasfântă Fecioară, primește această rugăciune de la nevrednicii robii Tăi și roagă-L pe Fiul Tău și Dumnezeul nostru ca și nouă tuturor, celor ce ne închinăm cu credință și cu umilință înaintea icoanelor Tale, să ne dăruiască bucurie neașteptată după trebuința fiecăruia. P ăzește în bunătate pe cei ce până la sfârșitul lor viețuiesc în dreapta credință! Pe cei răi fă-i buni! Pe cei rătăciți întoarce-i pe calea cea dreaptă! Căsniciile în dragoste și unire le păzește! Pe soții care se află în dușmănie și despărțire împacă-i! Unește-i unul cu altul și pune-le lor dragoste nestricată! Maicilor născătoare de fii dăruiește-le grabnică dezlegare! Pe prunci crește-i! Pe tineri înțelepțește-i și deschide-le mintea spre primirea învățăturilor folositoare, povățuiește-i spre frica de Dumnezeu! Pe cei de un sânge, prin pace și dragoste izbăvește-i de ceartă și de vrăjmășii! F ii toiag bătrâneților! D e moartea cea fără de veste și fără de pocăință pe toți izbăvește-ne și ne dăruiește

  O , Doamnă Preasfântă, milostivește-te spre toți cei ce cinstesc întru tot sfânt numele tău și tuturor arată-le atotputernicul tău acoperământ și sprijinire. Păzește în bunătate pe cei ce până la sfârșitul lor cel mai de pe urmă viețuiesc în dreaptă credință și arată cinstită petrecere, pe cei răi, buni îi fă, pe cei rătăciți, pe calea cea dreaptă povățuiește-i, la orice lucru bun și plăcut Fiului tău, ajută-i; orice lucru rău și potrivnic lui Dumnezeu strică-l, celor ce se află în nedumerire trimite-le lor din cer ajutor nevăzut și înțelepțire, de ispite, sminteli și pierzare scapă-i; de toți oamenii cei răi și de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți apără-i și păzește-i, cu cei ce călătoresc, împreună călătorește; celor din lipsuri și din foamete, fii hrănitoare; celor ce nu au acoperământ și adăpost, fii acoperământ și scăpare, celor goi dă-le îmbrăcăminte, celor obijduiți pe nedrept și prigoniți le fii sprijineală; pe cei ce rabdă clevetire, batjocură și hulă, îndreptează-i în chip

  I coana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este prăznuită pe 9 decembrie , 25 ianuarie și 1 mai . Această icoană a fost pictată în amintirea unei minuni săvârșite în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. U n tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului , s-a rugat într-o zi în fața icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou. Terminându-și rugăciunea și, ridicând privirea către icoană, a văzut că Pruncul Iisus avea răni pe mâini și pe picioare , din care curgea sânge. Privind mai atent, el a observat că și chipul Maicii Domnului se mișca, fiind ca și viu. Î ngrozit de ce vedea, el a exclamat: „O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?”. Atunci, Maica Domnului din icoană i-a glăsuit: „Tu și ceilalți păcătoși, prin păcatele voastre, răstigniți pe Fiul meu încă o dată”. C onștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preasfânta Fecioară și

 S-a împlinit profeția La Crucea ta Hristoase, venim în zi de joi, Să preschimbăm toți spinii, în cununi de flori Să ne plecăm adânc, la picioarele tale, Să-ți cerem Doamne, smeriți cu toți iertare! E joia Cinei de taină a Apostolilor, Când Iuda l-a vândut pe Domnul, fariseilor,  Care pe nedrept l-au judecat și condamnat Bătut cu bice, umilit și însângerat  Cărând Crucea în spate, pe Golgota l-au urcat,  Rastignindu-l în cuie lângă cei doi tâlhari De s-au înspăimântat  până și soldații romani. Când Domnul a murit, pământul s-a cutremurat, A treia zi după scripturi, din morți a Înviat!  Așa a fost, să se-mplinească profeția  El s-a jertfit, să ne aducă mântuirea. În noaptea Sfântă,cu toții să luăm Lumină Căci Domnul este și va fi "Lumină din Lumină!" Petraru Valentina

 

  Dorință Urechea sufletului meu se îngână cu o șoaptă Și gândurile cuminți, s-au adunat pe a lui vatră, Flori de castani se cern și îmi cad cu raza în poală, Sărutându-mi mâna și chipul sfânt de pe icoană. Nu pot să știu ce ar să fie, Doamne, mâine, Dar știu că, în fiecare clipă a vieții mele, ești cu mine, Și când pe cale pasul mi e obosit și s-a oprit, Mă prinzi în brațu-Ți și din păcătoasă, Mă faci copilul tău iubit. Aș vrea să îți mulțumesc pentru toate darurile Tale, Dar cuvintele se rătăcesc cu lacrimile care curg la vale, Îți mulțumesc că îmi dai putere ca să pot să plâng De dorința, ce mi se aprinde în piept, Ca în Împărăția Ta eu să ajung. Nu mă lăsa, Doamne! Doamne, atât de dor îmi e de brațul Tău Și pe zi ce trece tot mai mult mă adâncesc în hău, Noaptea mă înconjoară cu joc de himere, Iar cerul se clatină, ascunzându-și lumina din stele. Aripă de înger trimite, Doamne, de aici să mă scoată, Nu mă lăsa să îmi irosesc în păcate, viața toată, Rugăciunea mea, cea de pe urmă

La o mănăstire s-a făcut masă după sfânta slujba la care lua parte tot soborul. Un frate străin a intrat şi el în sala de mese şi se ospătă cu fraţii. Economul mănăstirii, intrând în trapeză, l-a zărit şi a spus: "Cine te-a poftit aici? Cum îndrăzneşti? Ieşi!". Omul, sculându-se, a ieşit şi şedea pe o bancă mai deoparte. Dar faţa lui era voioasă de parcă nimic neplăcut nu i s-ar fi întâmplat. Un călugăr a intrat în vorbă cu el şi l-a întrebat: "Cum de nu te-ai mâhnit, căci iconomul nostru te-a ocărât şi te-a scos afară de la masă?". Acela a răspuns: "Când veneam la biserică, mi-am pus în minte gândul că sunt păcătos şi nevrednic ca un câine, care, atunci când este alungat, se duce, când îl chemi, vine..."

  36 Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Și precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi venirea Fiului Omului. 38 Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39 Și n-au știut până ce a venit potopul și i-a luat pe toți, la fel va fi și venirea Fiului Omului. 40 Atunci, din doi care vor fi în țarină, unul se va lua și altul se va lăsa. 41 Din două care vor măcina la moară, una se va lua și alta se va lăsa. 42 Privegheați deci, că nu știți în care zi vine Domnul vostru. 43 Aceea cunoașteți, că de-ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni. 45 Cine, oare, este sluga credincioasă și înțeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp? 46 Fericită este sluga

Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se îndure de mine,

    Ieșire 2, 5-10 5 Atunci s-a pogorât fata lui Faraon la râu să se scalde, și roabele ei o însoțiră pe malul râului. Și văzând coșul în păpuriș, ea a trimis pe una din roabele sale să-l aducă. 6 Și, deschizându-l, a văzut copilul: era un băiat care plângea. Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon și a zis: «Acesta este dintre copiii Evreilor». 7 Iar sora copilului a zis către fata lui Faraon: «Voiești să mă duc să-ți chem o doică dintre evreice, ca să alăpteze copilul?» 8 Fata lui Faraon i-a zis: «Du-te!» Și s-a dus copila și a chemat pe mama pruncului. 9 Atunci fata lui Faraon i-a zis: «Ia-mi copilul acesta și mi-l alăptează, că eu am să-ți plătesc!» și a luat femeia copilul și l-a alăptat. 10 După ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata lui Faraon și i-a fost ca fiu și i-a pus numele Moise, pentru că își zicea: «Din apă l-am scos!»  Iov 1, 13-22 13 Și într-o zi, când feciorii și fetele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, 14 A sosit un vestitor l

    Prorocia lui Iezechiel 1, 21-28 21 Când mergeau acelea, mergeau și acestea, și când acelea se opreau, se opreau și acestea; iar când acelea se ridicau de la pământ, atunci împreună cu ele se ridicau și roțile, pentru că duh de viață era și în roți. 22 Deasupra capetelor fiarelor se vedea un fel de boltă, întinsă sus, deasupra capetelor lor, care semăna cu cristalul cel mai curat; 23 Iar sub bolta aceasta erau întinse aripile fiarelor una spre alta, și fiecare fiară mai avea câte două aripi, care le acopereau trupurile; 24 Când mergeau fiarele, auzeam fâlfâitul aripilor lor, ca un vuiet de ape mari, ca glasul Celui Atotputernic zgomot strașnic, ca zgomotul dintr-un lagăr ostășesc; iar când ele se opreau, își lăsau aripile în jos. 25 După ce fiarele se opreau și își lăsau aripile în jos, zgomotul se auzea încă sub bolta ce se întindea deasupra capetelor lor. 26 Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu un tron și la înfățișare era ca piatra de safir; iar sus p

  D oamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feței Tale celei Sfinte, și-mi mărturisesc nevrednicia, neputința și sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ție, o, Izvor dulce și noianul îndurării, deschide stavilele cerului și plouă asupra mea bunătățile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl și să curățesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căință tare și adevărată. Și ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învățătorule al credinței și mărite Proorocule, care ești mai mare decât toți proorocii, precum Însuși Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan și ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc și ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veșnic, și fă să se îndure de

  „Dați lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mt. 22, 21) Împotriva lenevirii de a veni la Biserică N i se pare că n-am isprăvit nimic, când ne-am dat osteneala de a vă îndemna să fiți mai osârdnici cu vizitarea adunării, unde se face slujirea cea dumnezeiască; căci iarăși Biserica este deșartă și părăsită de fiii ei. De aceea, eu iarăși trebuie să vă îngreunez si să vă fiu povară, pe de-o parte dojenind pe cei de față, pe de alta probozind pe cei ce lipsesc. Pe aceștia din urmă, pentru că rămân în lenevire și în ușurătatea minții lor, iară pe voi, pentru că nu vă îngrijiți cu râvna cuvenită pentru mântuirea confraților voștri. E u iarăși sunt silit să vă îngreunez și să vă fiu povară, nu pentru mine și pentru folosul meu, ci pentru voi și pentru mântuirea voastră, care îmi este scumpă. Poate să se supere pe mine oricine vrea, poate să mă ocărască pentru aceasta și să mă vorbească de rău, că totuși nu voi înceta de a vă fi povară, în felul acesta, și această împovărare este