REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  V enind odată Ava Martirie și Ava Ioan la marele Anastasie și văzîndu-i acesta pe ei, a zis lui Ava Martirie : «Spune-mi Ava Martirie, de unde este tînărul acesta ? Și cine l-a tuns pe el ?» Iar acesta îi zise : «Este robul tău, părinte, și eu l-am tuns pe el». Și-i zice lui : «Vai, Ava Martirie, cine ți-a spus că ai tuns pe Ava Muntelui Sinai ?» Și n-a mințit sfîntul. Căci după patruzeci de ani a ajuns egumenul nostru. Iarăși altă dată, luînd pe același Ioan, povățuitorul lui, Ava Martirie s-a dus la marele Ioan Savaitul, care petrecea atunci în pustiul Gudda. Cînd i-a văzut pe ei bătrînul, sculîndu-se a luat apă și a spălat picioarele lui Ava Ioan și i-a sărutat mîna. Iar lui Ava Martirie nu i-a spălat picioarele. Întrebîndu-l ucenicul lui, Ștefan, de ce a făcut așa, îi zise lui : «Crede, fiule, cine este tînărul, nu știu. Dar știu că am primit pe egumenul Muntelui Sinai și am spălat picioarele egumenului». Dar și Ava Stratighie, în ziua în care a fost tuns Ava Ioan, avînd douăzeci

  F ăclie luminoasă pe Muntele Sinai S trălucind cu dumnezeiască lumină E ste Ioan Scărarul, sfântul stareț al Muntelui. E l trupul desăvârșit și-a supus, asemenea Ș i gândurile. C ătre desăvârșita biruință E l treizeci de trepte a aflat că sunt. O , minunată strategie, T actică desăvârșită! E l moștenire obștii monahicești a lăsat T actică de aur a războiului duhovnicesc. E l tuturor o a lăsat, C elor ce în războiul duhovnicesc D e suflet mântuitor V oiesc să pășească Ș i să învingă. T ainica Scară prin Duhul Sfânt scrisă I oan a alcătuit-o D upă ce însuși din acest cumplit război B iruitor a ieșit. C ând Sfântul Ioan din această lume a ieșit, E l moștenire a lăsat-o fraților săi, D ar neprețuit. U n mare poem epic - acesta este sufletul omenesc, C ând din praful tinei către cer voiește să se înalțe; U n poem epic răscolitor al luptei și suferinței; U n poem epic strălucitor al credinței și speranței. P e acesta Sfântul loan de Dumnezeu înțelepțitul N ouă n

  Pomenirea Sfântului Cuvios Ioan Scărarul N umele acestui mare și slăvit sfânt vine de la titlul faimoasei cărți de el scrisă, Scara dumnezeiescului urcuș sau simplu, Scara . I oan a sosit la muntele Sinai pe când avea vârsta de șaisprezece ani și a rămas acolo, mai întâi ca frate începător sub ascultare, apoi ca sihastru, iar în cele din urmă ca stareț al Sinaiului până la înaintata vârstă de optzeci de ani. S fântul Ioan a trecut la Domnul cam pe la anul 563 după Hristos. D espre el biograful lui, monahul Daniil, zice: „Trupul său s-a urcat la înălțimile Sinailui, în vreme ce sufletul său s-a înălțat la înălțimile cele cerești. " S fântul Ioan Scărarul a stat în ascultare față de părintele său duhovnicesc, Martirie, timp de nouăsprezece ani. S fântul Anastasie de la muntele Sinai, văzându-l pe tânărul Ioan, a prorocit despre el că va fi stareț al Sinaiului. D upă moartea duhovnicescului său părinte, Sfântul Ioan s-a retras într-o peșteră unde a dus viețuire aspră timp de

 Doamnelor, domnișoarelor și Domnilor pornind de la textul  Solomon:  Cel ce are milă de sărman, împrumută Domnului  (Pilde 19, 17). Vă aducem în atenție povestea domnului  Faurel Mardare din Rădăuți care are probleme de sănătate și care nu își dorește să își termine micuța sa casă. Toți cei care doresc și pot ajuta îl pot contacta aici 0747919414

 Stimați cititori venim în fața dumneavoastră cu o nouă poveste de viață cităm :,, Suntem VALENTIN și ECATERINA, fiu și mama. Eu sunt divorțata. Nu avem casa, locuim cu chirie foarte rau si foarte greu în Brăila.  Cine ne poate ajuta financiar sa putem cumpăra și noi o locuinta, noi primim .Orice ajutor este binevenit.  Cei care pot și vor să ne ajute , o pot face , depunand bani in acest  cont Cont de card în lei : RO62RZBR0000060008622383 Deschis la Raiffeisen Bank Brăila, pe numele  MOCANU  ECATERINA.

  13 Numai pe Domnul Savaot socotiți-L sfânt, de El să vă temeți și să vă înfricoșați. 14 El va fi pentru voi piatră de încercare și stâncă de poticnire pentru cele două case ale lui Israel, cursă și laț pentru cei ce locuiesc în Ierusalim. 15 Și mulți se vor poticni, vor cădea și se vor sfărâma, vor fi prinși în cursă și vor fi duși în robie!" 16 Voi strânge laolaltă această mărturie și voi sigila această învățătură pentru ucenicii mei. 17 Voi aștepta deci pe Domnul, Care își ascunde fața Sa de la casa lui Iacov și voi nădăjdui întru El. 18 Iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu spre semne și minuni în Israel, din partea Domnului Savaot, Care locuiește în Muntele Sionului. 19 Și când vă vor zice: "Întrebați pe cei ce cheamă morții și ghicitorii care șoptesc și bolborosesc", să le răspundeți: "Nu se cuvine oare poporului să alerge la Dumnezeul său? Să întrebe oare pe morți pentru soarta celor vii?" 20 Întrebați legea și descoperirea! De nu vă vor vorbi

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... L uminați fiind de harul cel adevărat, cu dreaptă credință îndreptați, în chip luminat, marginile pământului, sfințiților și măriților mucenici. Pentru aceasta, cu credință, vă fericim pe voi.

  Troparul Sfinților Sfințiți Mucenici Marcu, Episcopul Aretuselor, Chiril, diaconul și al celor împreună cu dânșii, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul 1. Irmosul: L ui Dumnezeu, Celui Ce a ajutat în Egipt lui Moise și printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruință să-I cântăm, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinților Sfințiți Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P e luminătorul cel strălucitor al Bisericii lui Hristos să-l lăudăm, credincioșilor, ca pe cel ce cu lumina credinței a luminat pe neamurile care slăvesc pe Făcătorul tuturor. Stih: Sfinților Sfințiți Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. Î n grădina credinței lui Hristos crescut fiind și sporind duhovn

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  D espre suferințele Sfântului Marcu pentru credință ne scriu Sfântul Grigorie Teologul și fericitul Teodorit. După cum ne spun acești minunați sfinți, în timpul împăratului Constantin cel Mare acest Marcu a dărâmat la pământ un templu idolesc și a adus pe mulți la Sfânta credință a lui Hristos. C ând pe tronul imperial de la Constantinopol a urcat răul Iulian, nepotul marelui Constantin, care după puțină vreme de la investitura lui s-a și lepădat de Sfânta credință și s-a numit apostat, s-a întâmplat ca și unii din Aretusele Siriei să se lepede de Hristos și să se întoarcă la păgânism. A cela a fost momentul când s-au ridicat împotriva cetățeanului Marcu, care distrusese acel templu, pretinzându-i ca fie să reclădească templul, fie să plătească cetății o sumă mare de bani. Cum bătrânul Marcu a respins ambele pretenții, el a fost biciuit, batjocorit, defăimat și târât pe străzile cetății. După aceea i-au tăiat urechile cu un fir de ață tare. Apoi l-au despuiat de haine, l-au uns cu

Trecut-au anii copilăriei Un dor mi-a mai rămas Ca un gând s-a împletit  I-o rază din copacul vieții Mă îmbrățișează două aripi    De aș putea întoarce privirea O clipă să-mi văd chipul De prunc fără griji să nu plâng Ce ar mai fi de acum încolo              Am părul cam albit Puterile mi s-au cam dus Din această scurtă viață Să mă purific de păcate            Mă necăjesc și-n noapte.                                                                          În slove să mă regăsesc Să mă lumineze psalmii Să nu fiu povară nimănui Când oasele vor înțepeni Să am în mâini Scriptura Cu lumânarea pe pervaz      

  S fîntul Apostol Irodion era de neam din Tarsul Ciliciei, ruda Sfîntului Apostol Pavel și slujitor al Sfinților Apostoli în toate. El a fost pus episcop de dînșii al Neopatarelor și pe mulți din elini i-a întors prin sfînta lui învățătură la Hristos. Pentru acest lucru pizmuindu-l evreii, au năvălit asupra lui împreună cu slujitorii de idoli și l-au muncit tare, căci unii îl băteau pe Sfîntul Irodion, unii cu pietre îi sfărîmau gura, iar alții cu lemne îl loveau peste cap. După aceea cu un cuțit a fost lovit, fiind ca și mort scăldat în sînge. Socotind că a murit, l-au lăsat și s-au dus, dar Sfîntul Apostol, cu darul lui Dumnezeu rămînînd viu, a propovăduit după aceea Cuvîntul Domnului în Roma, împreună cu Sfîntul Apostol Petru. S fîntul Apostol Pavel, scriind de la Corint Epistola către romani, a pomenit despre Sfîntul Irodion, care era pe atunci în Roma lîngă Sfîntul Petru, zicînd: Închinați-vă lui Irodion, ruda mea. Cînd Sfîntul Petru a fost răstignit, atunci Sfîntul Irodion, dup

  I coana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod este prăznuită pe 27 noiembrie și pe 28 martie. În icoana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este reprezentată cu mâinile înălțate în rugăciune, având Pruncul Iisus în dreptul pântecelui ei, înconjurat de o mandorlă luminoasă și binecuvântând. A ceastă reprezentare iconografică a Maicii Domnului este considerată una dintre primele imagini iconografice ale Fecioarei Maria. O astfel de icoană se păstrează în Bazilica „Sfânta Agnesa” din Roma (secolul IV). De asemenea, există o icoană veche a Maicii Domnului „Nikopea” din secolul al VI-lea, unde Fecioara Maria este reprezentată șezând pe tron și ținând în mână un scut pe care se află chipul lui Iisus Hristos Emanuel. Î n România, această reprezentare iconografică a Maicii Domnului este numită „Oranta”, iar în Grecia este cunoscută sub numele de „Platitera”. În Rusia, această icoană este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „a Semnului”

  ,  C uviosul Ștefan, Mărturisitorul lui Hristos, a fost în anii împăratului Leon Armeanul (813-820). Din tinerețe iubind viața pustnicească, cu toate faptele bune s-a înfrumusețat și a fost egumen al mînăstirii Triglia, după rugămintea monahilor celor de acolo, și pe mulți cu învățătura sa i-a sfătuit să viețuiască cu plăcere de Dumnezeu și în curăție să petreacă. După aceea răucredinciosul Leon a început a necinsti sfintele icoane și, prigonire cumplită ridicînd asupra dreptcredincioșilor, a chemat pe Cuviosul Ștefan și-l silea să se lepede de închinarea sfintelor icoane și împotriva credinței să iscălească cu mîna sa la lepădarea icoanelor. Iar cuviosul s-a împotrivit și nu numai aceea n-a făcut, ci și pe împăratul l-a ocărît, numindu-l păgîn și străin de adevărata credință. D eci a fost muncit cu bătăi și cu legături în temniță, apoi, în surghiun trimițîndu-l și cu rele pătimiri și dureri fiind chinuit, a trecut către Hristos Dumnezeu, pentru Care multe nevoințe a suferit și mult

  Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului, glasul al 8-lea: C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului , glasul 1: L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. C ântarea 1, glasul al 2-lea. Irmosul: Î ntru adânc a așternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea preaîntr-armată; iar Cuvântul, Domnul

  Glasul 1 L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. Glasul 8 C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  C uviosul Ilarie a fost starețul mânăstirii Pelekit din Helespont. Plin fiind de Duhul Sfânt, el a strălucit ca un soare printre oameni, vindecându-i pe ei de boli și curățindu-i de duhurile cele necurate. A cest bărbat dumnezeiesc a luat mai apoi mucenicia în timpul lui Leon Armeanul care pornise din nou prigonirile contra apărătorilor sfintelor icoane. Î mpreună cu alți patruzeci de monahi Cuviosul Ilarie a fost alungat în surghiun la Efes și acolo a pierit în temniță, strămutându-se la locașurile cerești din împărăția lui Hristos la anul 754 de la întrupare.

  1 Și intrând iarăși în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. 2 Și îndată s-au adunat mulți, încât nu mai era loc, nici înaintea ușii, și le grăia lor cuvântul. 3 Și au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inși. 4 Și neputând ei, din pricina mulțimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperișul casei unde era Iisus și, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. 5 Și văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale! 6 Și erau acolo unii dintre cărturari, care ședeau și cugetau în inimile lor: 7 Pentru ce vorbește Acesta astfel? El hulește. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? 8 Și îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că așa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetați acestea în inimile voastre? 9 Ce este mai ușor a zice slăbănogului: Iertate îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă? 10 Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcate

  10 Și: "Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; 11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi; 12 Și ca un pe un veșmânt le vei strânge și ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor sfârși". 13 Și căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată: "Șezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor Tale"? 14 Îngerii oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii? 1 Pentru aceea se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem. 2 Căci, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri și orice călcare de poruncă și orice neascultare și-a primit dreapta răsplătire, 3 Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârșie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o, 26 Un astfel de Arhiereu se cu

  „Cine ești tu?” (In. 1, 19) Folosul mărturisirii și al cercetării conștiinței în toate zilele D e vreme ce noi, ori aici, ori în viața cea viitoare, neapărat trebuie să ne întristăm pentru păcatele noastre, apoi este mai bine ca noi să facem aceasta aici decât în acea lume. De unde reiese aceasta ? Din cuvintele Psalmistului, precum și din Evanghelie. Adică Psalmistul zice: „Cine în iad se va mărturisi ție ?” (Ps. 6, 6). El cu aceasta voiește să spună că cineva nu se va putea mărturisi Domnului în iad, ci că această mărturisire acolo nu va putea ajuta la nimic. Același lucru ne-a învățat Hristos într-o pildă (Lc. 16, 19 și urm.). Era un sărac, cu numele Lazăr, peste tot plin de bube și de umflături, și cuprins de o boală nevindecată. Și era un bogat, care nu da nimica săracului, măcar din firimiturile sale. Dar ce trebuie să povestesc eu toată pilda? Voi o cunoașteți cu desăvârșire: nemilostivirea bogatului, cum el nu hrănea pe sărac, dar și nevoia și foamea a cestuia, cu care el

24 Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață. 25 Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi vor învia. 26 Căci precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine; 27 Și I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă mirați de aceasta; căci vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, 29 Și vor ieși, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieții și cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii. 30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.  

  35 Și a doua zi, foarte de dimineață, sculându-Se, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu și Se ruga acolo. 36 Și a mers după El Simon și cei ce erau cu el. 37 Și aflându-L, I-au zis: Toți Te caută pe Tine. 38 Și El a zis lor: Să mergem în altă parte, prin cetățile și satele învecinate, ca să propovăduiesc și acolo, căci pentru aceasta am venit. 39 Și venind propovăduia în sinagogile lor, în toată Galileea, alungând pe demoni. 40 Și un lepros a venit la El, rugându-L și îngenunchind și zicând: De voiești, poți să mă curățești. 41 Și făcându-I-se milă, a întins mâna și S-a atins de el și i-a zis: Voiesc, curățește-te. 42 Și îndată s-a îndepărtat lepra de la el și s-a curățit. 43 Și poruncindu-i cu asprime, îndată l-a alungat, 44 Și i-a zis: Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de te arată preotului și adu, pentru curățirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre mărturie lor.

Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 31: 12, 1) V eseliți-vă în Domnul și vă bucurați, drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. 13 Fraților, despre cei ce au adormit, nu voim să fiți în neștiință, ca să nu vă întristați, ca ceilalți, care nu au nădejde, 14 Pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El. 15 Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiți, 16 Pentru că Însuși Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi, 17 După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și așa pururea vom fi cu Domnul. A liluia, glasul al 6-lea (Psalm 64: 2, 4) S