REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 11 Vai lor! Că în calea lui Cain au umblat și întru înșelăciunea lui Valaam prin milă s’au vărsat și întru împrotivirea în cuvinte a lui Core au pierit. 12 Aceștia sunt între dragostele voastre, ca niște pietre în mare acoperite de apă, împreună cu voi mâncând, fără de frică pre sine păscându-se; nori fără de apă, ce se poartă de vânturi; copaci tomnatici neroditori, de două ori morți și desrădăcinați; 13 Valuri sălbatice de mare, spumegându’și rușinile lor; stele rătăcitoare, cărora negura întunerecului în veac se păzește. 14 Și a prorocit de aceștia și Enoh, cel al șaptelea dela Adam, zicând: iată, va veni Domnul întru mii de sfinții săi. 15 Să facă judecată împrotiva tuturor, și să mustre pre toți necredincioșii de toate faptele păgânătăței lor cu care au făcut fărădelege, și

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 1 Iuda, rob al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacob, celor care sunt chemați, iubiți întru Dumnezeu-Tatăl și păstrați pentru Iisus Hristos: 2 Înmulțească-vi-se mila, pacea și iubirea! 3 Iubiților, punându-mi eu toată sârguința în a vă scrie despre mântuirea noastră obștească, m'am văzut nevoit să vă scriu și să vă îndemn ca să vă luptați pentru credința care odată pentru totdeauna le-a fost dată sfinților. 4 Căci printre voi s'au strecurat unii oameni mai demult rânduiți spre această osândă, nelegiuiți care prefac în desfrânare harul Dumnezeului nostru și-L tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Iisus Hristos. 5 Vreau dar să vă amintesc vouă, celor ce odată pentru totdeauna le-ați știut pe toate acestea, că Domnul, după ce l-a izbăvit pe poporul Său din țara Egiptului

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 1 Bătrânul a , către Gaiu b cel iubit, pe care-l iubesc întru adevăr. 2 Iubitule, mă rog ca'ntru toate să sporești și să ai tot atâta sănătate precum îți este sufletul de spornic. 3 Mult m'am bucurat când au venit frații și au mărturisit despre adevărul tău, despre felul cum trăiești tu întru adevăr. 4 Mai mare bucurie decât aceasta nu am: să aud că fiii mei umblă întru adevăr. 5 Iubitule, ceea ce faci tu față de frați o faci cu credincioșie c , și aceasta pentru străini d , 6 care'n fața Bisericii au dat mărturie despre iubirea ta. Bine vei face să-i ajuți în călătoria lor într'un chip vrednic de Dumnezeu; 7 că pentru numele Său au plecat ei la drum, fără să primească nimic de la păgâni. 8 Noi, deci, datori suntem să-i sprijinim pe unii ca aceștia, ca să le

8 Dar nu mâncarea ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca ne prisosește, nici dacă nu vom mânca ne lipsește. 9 Aveți grijă însă ca nu cumva această libertate a voastră să devină'mpiedicare pentru cei slabi. 10 Că dacă cineva te va vedea șezând la masă în templul idolilor pe tine, cel care ai cunoștința, oare conștiința lui, a celui slab, nu va găsi temei să mănânce din cele jertfite idolilor? 11 Prin cunoștința ta deci va pieri cel slab, fratele tău pentru care a murit Hristos! 12 Și astfel, păcătuind voi împotriva fraților și lovindu-le conștiința lor cea slabă, împotriva lui Hristos păcătuiți. 13 De aceea, dacă mâncarea-i devine fratelui meu piatră de poticnire, în veac nu voi mânca eu carne, ca să nu-l poticnesc pe fratele meu. 1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrul meu întru Domnul? 2 Dacă altora nu le sunt apostol, cel puțin vouă vă sunt. Că voi sunteți, întru Domnul, pecetea apostoliei

Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 24: 13, 1-2) S ufletele lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lor va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; Dumnezeul meu, spre Tine am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac. 23 Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate folosesc. Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24 Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale celuilalt. 25 Mâncați tot ce se vinde în măcelărie, fără să puneți întrebări pe temei de conștiință, 26 căci al Domnului e pământul și plinirea lui. 27 Dacă cineva dintre necredincioși vă cheamă la masă și vreți să vă duceți, mâncați orice vă este pus înainte, fără să puneți nici o întrebare pe temei de conștiință. 28 Dar dacă cineva vă va spune: Aceasta este din jertfa idolilor!, să nu mâncați, din pricina celui ce v'a spus și pe temei de conștiință - A liluia, glasul al 6-lea (Psalm 64: 2, 4) Stih 1: Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea; către Tine tot trupul va veni. Stih 2: Feri

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 1 Bătrânul a , către aleasa Doamnă b și către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr - și nu numai eu, ci și toți cei ce-au cunoscut adevărul - 2 în virtutea adevărului care rămâne întru noi și'n veac va fi cu noi: 3 Har, milă, pace fie cu voi de la Dumnezeu-Tatăl și de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, întru adevăr și iubire! 4 Foarte m'am bucurat că pe unii din fiii tăi i-am aflat trăind c întru adevăr, așa cum am primit noi poruncă de la Tatăl. 5 Și acum te rog, Doamnă - nu ca și cum ți-aș scrie o poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem încă de la'nceput -: să ne iubim unii pe alții. 6 Și aceasta este iubirea: să trăim după poruncile Lui; și aceasta este porunca, așa cum ați auzit-o de la'nceput: să trăiți întru iubire.

Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 20 Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu!, dar pe fratele său îl urăște, mincinos este. Pentru că cel ce nu-și iubește fratele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vede. 21 Și această poruncă o avem de la El: Cel care-L iubește pe Dumnezeu, să-l iubească și pe fratele său. 1 Tot cel ce crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu; și tot cel ce iubește pe Cel care a născut, Îl iubește și pe Cel care S'a născut din Acesta. 2 Întru aceasta cunoaștem că-i iubim pe fiii lui Dumnezeu: dacă-L iubim pe Dumnezeu și-I împlinim poruncile. 3 Căci iubirea de Dumnezeu aceasta este: Să-I păzim poruncile. Și poruncile Lui nu sunt grele, 4 pentru că tot cel ce e născut din Dumnezeu biruiește lumea; și aceasta-i biruința care-a biruit lumea: credința noastră. 5 C

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 21 Iubiților, dacă inima noastră nu ne osândește, avem îndrăznire către Dumnezeu 22 și orice cerem de la El primim, pentru că-I păzim poruncile și facem ceea ce e plăcut înainte-I. 23 Și aceasta este porunca Lui: ca noi să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, și să ne iubim unii pe alții, așa cum ne-a dat El poruncă. 24 Și cel ce-I păzește poruncile rămâne în El și El într'însul; și'ntru aceasta cunoaștem că El rămâne în noi: din Duhul pe Care ni L-a dat. 1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci puneți duhurile la'ncercare, a dacă sunt de la Dumnezeu; pentru că mulți profeți mincinoși au ieșit în lume. 2 Întru aceasta să cunoașteți voi duhul lui Dumnezeu: fiece duh care-L mărturisește pe Iisus Hristos ca venit în trup b , este

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 9 Tot cel ce este născut din Dumnezeu nu săvârșește păcat, pentru că sămânța Sa rămâne în el; și el nu poate păcătui, pentru că e născut din Dumnezeu. 10 Întru aceasta se învederează d fiii lui Dumnezeu și fiii diavolului: cel ce nu săvârșește dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu-l iubește pe fratele său. 11 Că aceasta este vestea pe care-ați auzit-o de la'nceput: să ne iubim unii pe alții. 12 - Nu precum Cain, care era de la Cel-Rău și și-a înjunghiat fratele. Și de ce l-a înjunghiat?: pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. - 13 Nu vă mirați, fraților, dacă lumea vă urăște. 14 Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că-i iubim pe frați; cel ce nu-l iubește pe fratele său rămâne în moarte. 15 Tot cel ce-și urăște fratele e ucigaș de oa

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 18 Copiii mei, este ceasul de pe urmă; și precum ați auzit că vine Antihrist, așa și acum mulți antihriști s'au arătat: de aici cunoaștem noi că-i ceasul de pe urmă. 19 Dintre noi au ieșit, dar nu erau dintre noi; că de-ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi. Dar aceasta, pentru ca să se arate că nu toți sunt dintre noi. 20 Iar voi, ungere aveți de la Cel-Sfânt și pe toate le știți. 21 V'am scris nu pentru că nu știți adevărul, ci pentru că-l știți; și știți că din adevăr nu vine nici o minciună. 22 Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduiește că Iisus este Hristos? Acela este antihrist, cel ce tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul. 23 Oricine-L tăgăduiește pe Fiul, nu-L are nici pe Tatăl; cine-L mărturisește pe Fiul, Îl are și pe Tatăl. 24 Așadar, ceea ce-ați auzit de

12 Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate-mi sunt de folos. Toate-mi sunt îngăduite, dar eu nu voi fi stăpânit de ceva. 13 Bucatele sunt pentru pântece și pântecele pentru bucate, dar Dumnezeu le va nimici - și pe acesta ca și pe acelea. Trupul însă nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, și Domnul este pentru trup. 14 Iar Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi prin puterea Sa. 15 Nu știți oare că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua deci mădularele lui Hristos ca să fac din ele mădularele unei desfrânate? Să nu fie! 16 Sau nu știți că cel ce se alipește de desfrânată este un trup cu ea? Că vor fi - zice Scriptura - cei doi un trup. 17 Iar cel ce se lipește de Domnul este un duh cu El. 18 Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va face omul este în afară de trup; dar cel ce se desfrânează, păcătuiește în trupul său. 19 Sau nu știți că trupul vostru este templu g al Duhului Sfânt, Cel ce este întru voi, Cel pe care de la Dumnezeu Îl av

Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalm 31: 12, 1) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalm 24: 14, 1-2) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 1 Și pe aceasta s'o știi, că'n vremile a din urmă veni-vor vremuri grele. 2 Că oamenii vor fi iubitori de sine b , iubitori de argint, lăudăroși, trufași, blasfemiatori, neascultători de părinți, nerecunoscători, pângăritori, 3 fără inimă c , neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, dușmani ai binelui d , 4 trădători, obraznici, orbiți de trufie, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, 5 având înfățișarea credinței celei bune e dar tăgăduindu-i puterea. Îndepărtează-te și de aceștia. 6 Că dintre aceștia sunt cei ce se strecoară prin case și vânează femeiuș

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 98: 5, 1) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 7 Iubiților, nu vă scriu poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care-o aveați de la'nceput; porunca cea veche este cuvântul pe care l-ați auzit. 8 Și totuși, poruncă nouă vă scriu - ceea ce este adevărat în El și'n voi -, pentru că întunericul se duce, iar lumina cea adevărată începe să răsară. 9 Cel ce zice că este în lumină și-l urăște pe fratele său, acela este în întuneric până acum. 10 Cel ce-l iubește pe fratele său rămâne în lumină, și piatră de poticnire nu-i în el. 11 Dar cel ce-și urăște fratele este în întuneric și umblă în întuneric și nu știe încotro se duce, pentru că întunericul i-a orbit ochii. 12 Vă scriu vouă, copiilor, pentru că de dragul numelui Său v'au fost iertate păcatele. 13 Vă scriu vouă, părinților, pentru că L

  7 Dar fiecăruia dintre noi i s'a dat harul după măsura darului lui Hristos. 8 Pentru aceea zice: Suindu-Se la înălțime, robit-a robia și daruri datu-le-a oamenilor. 9 Iar aceea că S'a suit - ce înseamnă decât că El mai întâi S'a pogorît în părțile cele mai de jos ale pământului? 10 Cel ce S'a pogorît, El este și Cel ce S'a suit mai presus de toate cerurile, pentru ca să umple totul e . - 11 Și El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alții profeți, pe alții binevestitori, pe alții păstori și învățători, 12 ca să-i pregătească pe sfinți pentru lucrarea slujirii, spre zidirea trupului lui Hristos, 13 până ce toți vom ajunge la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de bărbat desăvârșit, la măsura vârstei plinătății lui Hristos;

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 1 Iubiților, aceasta este acum a doua epistolă pe care v'o scriu; în amândouă vă trezesc în amintire a judecata limpede, 2 ca să vă aduceți aminte de cuvintele cele mai'nainte grăite de sfinții profeți și de porunca Domnului și Mântuitorului, dată prin apostolii voștri. 3 Mai întâi pe aceasta trebuie s'o știți: că'n zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor trăi după poftele lor 4 și vor zice: Unde este făgăduința venirii „Lui“? că de când au adormit părinții b , toate rămân așa ca de la'nceputul zidirii... 5 Fiindcă ei se fac a nu ști că, la cuvântul Domnului, cerurile erau de demult și că pământul s'a închegat din apă și prin apă, 6 că prin ele c a pierit lumea de atunci, înecată de apă. 7 Cât despre ceruri

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 9 [toate acestea, pentru că] Domnul știe să-i scape din încercări pe cei credincioși, iar pe cei nedrepți să-i păstreze spre a fi pedepsiți în Ziua judecății, 10 dar mai ales pe cei ce'ntru pofta spurcării lor i se supun cărnii e și disprețuiesc Domnia Cerească f . Îndrăzneți, îngâmfați, ei nu se cutremură să blasfemieze Slăvile g , 11 în timp ce îngerii, deși sunt mai mari în tărie și'n putere, nu aduc împotrivă-le judecată blasfemiatoare în fața Domnului. 12 Aceștia însă, ca niște dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse și nimicite, blasfemiind ceea ce nu cunosc, întru stricăciunea lor vor și pieri, 13 luându-și plata nedreptății din propria lor nedreptate. Ei cred că e o plăcere aceea de a se desfăta în fiecare zi; pete și ocară sunt cei ce'n rătăcirile lor

10 Tu însă mi-ai urmat mie în învățătură, în purtare, în năzuință g , în credință, în iubire, în stăruință h , 11 în prigonirile și suferințele mele câte mi-au fost în Antiohia, în Iconiu, în Listra. Câte prigoniri am răbdat!, și din toate m'a izbăvit Domnul. 12 Prigoniți vor fi și toți cei ce voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus. 13 Cât despre oamenii răi și amăgitori, ei vor merge din rău în mai rău, înșelători și înșelați i . 14 Tu însă rămâi în cele ce-ai învățat și de care ești încredințat, deoarece știi de la cine le-ai învățat 15 și fiindcă din pruncie cunoști Sfintele Scripturi j , cele ce pot să te înțelepțească spre mântuire prin credința cea întru Hristos Iisus.

6 Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoștința slavei lui Dumnezeu întru fața e lui Hristos Iisus. 7 Comoara aceasta însă o avem în vase de lut f , pentru ca această covârșitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu, și nu de la noi. 8 Noi întru toate suntem necăjiți, dar nu striviți; în stări fără ieșire, dar nu deznădăjduiți; 9 prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți; 10 totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru. 11 Căci pururea noi, cei vii, suntem dați spre moarte din pricina lui Iisus, așa ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor. 12 Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viața. 13 Dar având același duh al credinței - după cum este scris: Crezut-am, de aceea am grăit -, și noi credem; pentru aceea și grăim, 14 știind că Cel ce L-a înviat pe Domnul Iisus ne

  7 Dar fiecăruia dintre noi i s'a dat harul după măsura darului lui Hristos. 8 Pentru aceea zice: Suindu-Se la înălțime, robit-a robia și daruri datu-le-a oamenilor. 9 Iar aceea că S'a suit - ce înseamnă decât că El mai întâi S'a pogorît în părțile cele mai de jos ale pământului? 10 Cel ce S'a pogorît, El este și Cel ce S'a suit mai presus de toate cerurile, pentru ca să umple totul e . - 11 Și El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alții profeți, pe alții binevestitori, pe alții păstori și învățători, 12 ca să-i pregătească pe sfinți pentru lucrarea slujirii, spre zidirea trupului lui Hristos, 13 până ce toți vom ajunge la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de bărbat desăvârșit, la măsura vârstei plinătății lui Hristos;

Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 12 Iubiților, nu vă mirați de focul aprins între voi ca să vă'ncerce c , ca și cum vi s'ar întâmpla ceva străin, 13 ci de vreme ce sunteți părtași la suferințele lui Hristos, bucurați-vă, pentru ca și la descoperirea slavei Sale cu veselie să vă bucurați d . 14 De sunteți ocărâți pentru numele lui Hristos, fericiți sunteți, căci Duhul slavei și al lui Dumnezeu e Se odihnește peste voi; blasfemiat de ei, de voi e preamărit. 15 Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, sau fur, sau făcător de rele, sau ca iscoditor f ; 16 dar dacă suferă pentru că e creștin, să nu se rușineze, ci'ntru numele acesta să-L preamărească pe Dumnezeu. 17 Căci vremea este ca judecata să'nceapă de la casa lui Dumnezeu; și dacă'ncepe de la noi, care va fi sfârșitul celor ce nu se supun Ev