VECERNIA

 .

Ieșire 33, 11-23

¹¹ Domnul însă grăia cu Moise față către față, cum ar grăi cineva cu prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul. ¹² Atunci a zis Moise către Domnul: «Iată, Tu îmi spui: Du pe poporul acesta, dar nu mi-ai descoperit pe cine ai să trimiți cu mine, deși mi-ai spus: Te cunosc pe nume și ai aflat bunăvoință înaintea ochilor Mei. ¹³ Deci, de am aflat bunăvoință în ochii Tăi, arată-Te să Te văd, ca să cunosc și să aflu bunăvoință în ochii Tăi și că acest neam e poporul Tău». ¹⁴ Și a zis Domnul către el: «Eu Însumi voi merge înaintea Ta și Te voi duce la odihnă!» ¹⁵ Zis-a Moise către Domnul: «Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, atunci să nu ne scoți de aici; ¹⁶ Căci prin ce se va cunoaște cu adevărat că eu și poporul Tău am aflat bunăvoință înaintea Ta? Au nu prin aceea ca Tu să fii însoțitorul nostru? Atunci eu și poporul Tău vom fi cei mai slăviți dintre toate popoarele de pe pământ». ¹⁷ Și a zis Domnul către Moise: «Voi face și ceea ce zici tu, pentru că tu ai aflat bunăvoință înaintea Mea și te cunosc pe tine mai mult decât pe toți». ¹⁸ Și Moise a zis: «Arată-mi slava Ta!» ¹⁹ Zis-a Domnul către Moise: «Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta și pe cel ce va fi de miluit îl voi milui și cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura». ²⁰ Apoi a adăugat: «Fața Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască». ²¹ Și iarăși a zis Domnul: «Iată aici la Mine un loc: șezi pe stânca aceasta; ²² Când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii și voi pune mâna Mea peste tine până voi trece; ²³ Iar când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar fața Mea nu o vei vedea!» 

Iov 42, 12-17

¹² Și Dumnezeu a binecuvântat sfârșitul vieții lui Iov mai bogat decât începutul ei, și el a strâns paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de asine. ¹³ Și a avut șapte fii și trei fiice. ¹⁴ Celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua, Cheția și celei de a treia, Cheren-Hapuc. ¹⁵ Iar în toată țara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, și tatăl lor le-a făcut părtașe la moștenire, lângă frații lor. ¹⁶ Și Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani și a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam. ¹⁷ Și Iov a murit bătrân și încărcat de zile.  

Prorocia lui Isaia 52, 13-15; 53, 1-12; 54, 1

¹³ Iată că Sluga Mea va propăși, Se va sui, mare Se va face și Se va înălța pe culmile slavei! ¹⁴ Precum mulți s-au spăimântat de El – așa de schimonosită li era înfățișarea Lui, și chipul Lui atât de fără asemănare cu oamenii, – ¹⁵ Tot așa va fi pricină de uimire pentru multe popoare; înaintea Lui regii vor închide gura, că acum văd ceea ce nu li s-a spus, și înțeleg ceea ce n-au auzit.

¹ Cine va crede ceea ce noi am auzit și brațul Domnului cui se va descoperi? ² Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, și ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumusețe, ca să ne uităm la El, și nici o înfățișare, ca să ne fie drag. ³ Disprețuit era și cel din urmă dintre oameni; om al durerilor și cunoscător al suferinței, unul înaintea căruia să-ți acoperi fața; disprețuit și nebăgat în seamă. ⁴ Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu, ⁵ Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat. ⁶ Toți umblam rătăciți ca niște oi, fiecare pe calea noastră, și Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. ⁷ Chinuit a fost, dar S-a supus și nu și-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, așa nu Și-a deschis gura Sa. ⁸ Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat și neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viața Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte. ⁹ Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege și cu cei făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârșise nici o nedreptate și nici înșelăciune nu fusese în gura Lui. ¹⁰ Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferință. Și fiindcă Și-a dat viața ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmașii Săi, își va lungi viața și lucrul Domnului în mâna Lui va propăși. ¹¹ Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale și de mulțumire Se va sătura. Prin suferințele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulți, și fărădelegile lor le va lua asupra Sa. ¹² Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari și cu cei puternici va împărți prada, ca răsplată că Și-a dat sufletul Său spre moarte și cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora și pentru cei păcătoși Și-a dat viața.

¹ Veselește-te, cea stearpă, care nu nășteai, dă glas și strigă tu care nu te-ai zvârcolit în dureri de naștere, căci mai mulți sunt fiii celei părăsite, decât ai celei cu bărbat, zice Domnul.  

I Corinteni 1, 18-24; 2, 1-2

¹⁸ Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. ¹⁹ Căci scris este: «Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și știința celor învățați voi nimici-o». ²⁰ Unde este înțeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii acesteia? ²¹ Căci de vreme ce întru înțelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înțelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. ²² Fiindcă și iudeii cer semne, iar elinii caută înțelepciune, ²³ Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. ²⁴ Dar pentru cei chemați, și iudei și elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.

¹ Și eu, fraților, când am venit la voi și v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înțelept. ² Căci am judecat să nu știu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, și pe Acesta răstignit. 

Matei 27, 1-38; Luca 23, 39-43; Matei 27, 39-43, 45-54; Ioan 19, 31-37; Matei 27, 55-61

¹ Iar făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. ² Și, legându-L, L-au dus și L-au predat dregătorului Ponțiu Pilat. ³ Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit și a adus înapoi arhiereilor și bătrânilor cei treizeci de arginți, ⁴ Zicând: Am greșit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne privește pe noi? Tu vei vedea. ⁵ Și el, aruncând arginții în templu, a plecat și, ducându-se, s-a spânzurat. ⁶ Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preț de sânge. ⁷ Și ținând ei sfat, au cumpărat cu ei Țarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. ⁸ Pentru aceea s-a numit țarina aceea Țarina Sângelui, până în ziua de astăzi. ⁹ Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: «Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel, ¹⁰ Și i-au dat pe Țarina Olarului după cum mi-a spus mie Domnul». ¹¹ Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Și L-a întrebat dregătorul, zicând: Tu ești regele iudeilor? Iar Iisus i-a răspuns: Tu zici. ¹² Și la învinuirile aduse Lui de către arhierei și bătrâni, nu răspundea nimic. ¹³ Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta? ¹⁴ Și nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira foarte. ¹⁵ La sărbătoarea Paștilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulțimii un întemnițat pe care-l voiau. ¹⁶ Și aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba. ¹⁷ Deci adunați fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiți să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos? ¹⁸ Că știa că din invidie L-au dat în mâna lui. ¹⁹ Și pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: Nimic să nu-I faci Dreptului acestuia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El. ²⁰ Însă arhiereii și bătrânii au ațâțat mulțimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. ²¹ Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiți să vă eliberez? Iar ei au răspuns: Pe Baraba. ²² Și Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toți au răspuns: Să fie răstignit! ²³ A zis iarăși Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau și ziceau: Să fie răstignit! ²⁴ Și văzând Pilat că nimic nu folosește, ci mai mare tulburare se face, luând apă și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veți vedea. ²⁵ Iar tot poporul a răspuns și a zis: Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri! ²⁶ Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit și L-a dat să fie răstignit. ²⁷ Atunci ostașii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată cohorta, ²⁸ Și dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roșie. ²⁹ Și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și în mâna Lui cea dreaptă trestie; și, îngenunchind înaintea Lui își băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! ³⁰ Și scuipând asupra Lui, au luat trestia și-L băteau peste cap. ³¹ Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. ³² Și ieșind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui. ³³ Și venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul Căpățânii, ³⁴ I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; și, gustând, nu a voit să bea. ³⁵ Iar după ce L-au răstignit, au împărțit hainele Lui, aruncând sorți, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: «Împărțit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți». ³⁶ Și ostașii, șezând, Îl păzeau acolo. ³⁷ Și deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, regele iudeilor. ³⁸ Atunci au fost răstigniți împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga.

³⁹ Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți, Îl hulea zicând: Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi. ⁴⁰ Și celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? ⁴¹ Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. ⁴² Și zicea lui Iisus: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta. ⁴³ Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai.

³⁹ Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-și capetele, ⁴⁰ Și zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! ⁴¹ Asemenea și arhiereii, bătându-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrânii, ziceau: ⁴² Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, și vom crede în El. ⁴³ S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu.

⁴⁵ Iar de la ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. ⁴⁶ Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? ⁴⁷ Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta. ⁴⁸ Și unul dintre ei, alergând îndată și luând un burete, și umplându-l de oțet și punându-l într-o trestie, Îi da să bea. ⁴⁹ Iar ceilalți ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască. ⁵⁰ Iar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul. ⁵¹ Și iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat; ⁵² Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat. ⁵³ Și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora. ⁵⁴ Iar sutașul și cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!

³¹ Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor și să-i ridice. ³² Deci au venit ostașii și au zdrobit fluierele celui dintâi și ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el. ³³ Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. ³⁴ Ci unul din ostași cu sulița a împuns coasta Lui și îndată a ieșit sânge și apă. ³⁵ Și cel ce a văzut a mărturisit și mărturia lui e adevărată; și acela știe că spune adevărul, ca și voi să credeți. ³⁶ Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: «Nu I se va zdrobi nici un os». ³⁷ Și iarăși altă Scriptură zice: «Vor privi la Acela pe care L-au împuns».

⁵⁵ Și erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, ⁵⁶ Între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și a lui Iosi, și mama fiilor lui Zevedeu. ⁵⁷ Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care și el era un ucenic al lui Iisus. ⁵⁸ Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. ⁵⁹ Și Iosif, luând trupul, l-a înfășurat în giulgiu curat de in, ⁶⁰ Și l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, s-a dus. ⁶¹ Iar acolo era Maria Magdalena și cealaltă Marie, șezând în fața mormântului.