| 16. | Tu vei suge laptele neamurilor şi vei mânca bunătăţile regilor. Şi vei şti că Eu, Domnul, sunt Mântuitorul tău, că Cel puternic al lui Iacov este Răscumpărătorul tău. Ieșire 12, 1-11
1 Apoi a grăit Domnul cu Moise și Aaron în pământul Egiptului și le-a zis: 2 «Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului. 3 Vorbește deci la toată obștea fiilor lui Israel și le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia să-și ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luați fiecare. 4 Iar dacă vor fi puțini în familie, încât să nu fie deajuns ca să poată mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dânsul un număr de suflete: numărați-vă la un miel atâția cât pot să-l mănânce. 5 Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească și fără meteahnă, și să luați sau un miel, sau un ied, 6 Să-l țineți până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia și atunci toată adunarea obștii fiilor lui Israel să-l junghie către seară. 7 Să ia din sângele lui și să ungă amândoi ușorii și pragul cel de sus al ușii casei unde au să-l mănânce. 8 Și să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă și cu ierburi amare. 9 Dar să nu-l mâncați nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncați totul fript bine pe foc, și capul cu picioarele și măruntaiele. 10 Să nu lăsați din el pe a doua zi și oasele lui să nu le zdrobiți. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeți în foc. 11 Să-l mâncați însă așa: să aveți coapsele încinse, încălțămintea în picioare și toiegele în mâinile voastre; și să-l mâncați cu grabă, căci este Paștile Domnului. Ieșire 13, 20-22; 14, 1-31; 15, 1-19
20 Fiii lui Israel au pornit apoi din Sucot și și-au așezat tabăra la Etam, la capătul pustiului. 21 Iar Domnul mergea înaintea lor: ziua în stâlp de nor, arătându-le calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-le, ca să poată merge și ziua și noaptea. 22 Și n-a lipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului.
1 Atunci a grăit Domnul cu Moise și a zis: 2 «Spune fiilor lui Israel să se întoarcă și să-și așeze tabăra în fața Pi-Hahirotului, între Migdal și mare, în preajma lui Baal-Țefon. Acolo, în preajma lui, lângă mare, să tăbărâți. 3 Că Faraon va zice către poporul său: Fiii aceștia ai lui Israel s-au rătăcit în pământul acesta și i-a închis pustiul. 4 Iar Eu voi învârtoșa inima lui Faraon și va alerga după ei. Și-Mi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon și asupra a toată oștirea lui; și vor cunoaște toți Egiptenii că Eu sunt Domnul!» Și au făcut așa. 5 Atunci s-a dat de știre regelui Egiptului că poporul evreu a fugit. Și s-a întors inima lui Faraon și a slujitorilor lui asupra poporului acestuia și ei au zis: «Ce am făcut noi? Cum de am lăsat pe fiii lui Israel să se ducă și să nu ne mai robească nouă?» 6 A înhămat deci Faraon carele sale de război și a luat poporul său cu sine: 7 A luat cu sine șase sute de căruțe alese și toată călărimea Egiptului și căpeteniile lor. 8 Iar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon, regele Egiptului, și a slujitorilor lui, și a alergat acesta după fiii lui Israel; dar fiii lui Israel ieșiseră sub mână înaltă. 9 Și au alergat după ei Egiptenii cu toți caii și carele lui Faraon, cu călăreții și cu toată oștirea lui și i-au ajuns când poposiseră ei la mare, lângă Pi-Hahirot, în fața lui Baal-Țefon. 10 Dar când s-a apropiat Faraon și când s-au uitat fiii lui Israel înapoi și au văzut că Egiptenii vin după ei, s-au spăimântat foarte tare fiii lui Israel și au strigat către Domnul; 11 Și au zis către Moise: «Oare nu erau morminte în țara Egiptului, de ce ne-ai adus să murim în pustie? Ce ai făcut tu cu noi, scoțându-ne din Egipt? 12 Nu ți-am spus noi, oare, de aceasta în Egipt, când ți-am zis: Lasă-ne să robim Egiptenilor, că e mai bine să fim robi Egiptenilor decât să murim în pustia aceasta?» 13 Moise însă a zis către popor: «Nu vă temeți! Stați și veți vedea minunea cea de la Domnul, pe care vă va face-o El astăzi, căci pe Egiptenii pe care îi vedeți astăzi nu-i veți mai vedea niciodată. 14 Domnul are să Se lupte pentru voi, iar voi fiți liniștiți!» 15 Atunci a zis Domnul către Moise: «Ce strigi către Mine? Spune fiilor lui Israel să pornească, 16 Iar tu ridică-n toiagul și-ți întinde mâna asupra mării și o desparte și vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării, ca pe uscat. 17 Iată, Eu voi învârtoșa inima lui Faraon și a tuturor Egiptenilor, ca să meargă pe urmele lor. Și-Mi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon și asupra a toată oștirea lui, asupra carelor lui și asupra călăreților lui. 18 Și vor cunoaște toți Egiptenii că Eu sunt Domnul, când Îmi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui și asupra călăreților lui». 19 Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, și s-a mutat în urma lor; și s-a ridicat stâlpul cel de nor dinaintea lor și a stat în urma lor. 20 Astfel a trecut el și a stat între tabăra Egiptenilor și tabăra fiilor lui Israel; și era negură și întuneric pentru unii, iar pentru ceilalți lumină, noaptea, și toată noaptea nu s-au apropiat unii de alții. 21 Iar Moise și-a întins mâna sa asupra mării și a alungat Domnul marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit și s-a făcut marea uscat, că s-au despărțit apele. 22 Și au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării, mergând ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta și la stânga lor. 23 Iar Egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui. 24 Dar în straja dimineții a căutat Domnul din stâlpul cel de foc și din nor spre tabăra Egiptenilor și a umplut tabăra Egiptenilor de spaimă. 25 Și a făcut să sară roțile de la carele lor, încât cu anevoie mergeau carele. Atunci au zis Egiptenii: «Să fugim de la fața lui Israel, că Domnul se luptă pentru ei cu Egiptenii!» 26 Iar Domnul a zis către Moise: «Întindeți mâna asupra mării, ca să se întoarcă apele asupra Egiptenilor, asupra carelor lor și asupra călăreților lor». 27 Și și-a întins Moise mâna asupra mării și spre ziuă s-a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau împotriva apei. Și așa a înecat Dumnezeu pe Egipteni în mijlocul mării. 28 Iar apele s-au tras la loc și au acoperit carele și călăreții întregii oștiri a lui Faraon, care intrase după Israeliți în mare, și nu a rămas nici unul dintre ei. 29 Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat și apa le-a fost perete la dreapta și stânga lor. 30 Așa a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israeliți din mâinile Egiptenilor; și au văzut fiii lui Israel pe Egipteni morți pe malurile mării. 31 Văzut-a Israel mâna cea tare pe care a întins-o Domnul asupra Egiptenilor, și s-a temut poporul de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, sluga Lui.
1 Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta și au zis: «Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal și pe călăreț în mare i-a aruncat! 2 Tăria mea și mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi preaslăvi, Dumnezeul părintelui meu și-L voi preaînălța! 3 Domnul este viteaz în luptă; Domnul este numele Lui. 4 Carele lui Faraon și oștirea lui în mare le-a aruncat; Pe căpeteniile cele de seamă ale lui, Marea Roșie le-a înghițit, 5 Adâncul le-a acoperit, În fundul mării ca o piatră s-au pogorât. 6 Dreapta Ta, Doamne, și-a arătat tăria. Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmași i-a sfărâmat. 7 Cu mulțimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mânia Ta Și i-a mistuit ca pe niște paie. 8 La suflarea nărilor Tale s-a despărțit apa, Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete Și s-au închegat valurile în inima mării. 9 Vrăjmașul zicea: «Alerga-voi după ei și-i voi ajunge; Pradă voi împărți și-mi voi sătura sufletul de răzbunare; Voi scoate sabia și mâna mea îi va stârpi». 10 Dar ai trimis Tu duhul Tău Și marea i-a înghițit; Afundatu-s-au ca plumbul În apele cele mari. 11 Doamne, cine este asemenea ție între dumnezei? Cine este asemenea ție preaslăvit în sfințenie, Minunat întru slavă Și făcător de minuni? 12 Întins-ai dreapta Ta Și i-a înghițit pământul! 13 Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor și l-ai izbăvit; Tu îl povățuiești cu puterea Ta, Spre locașul sfințeniei Tale. 14 Auzit-au neamurile și s-au cutremurat, Frică a cuprins pe cei din Filisteia. 15 Atunci s-au spăimântat căpeteniile Edomului, Pe conducătorii Moabului cutremur i-a cuprins; Și toți câți trăiesc în Canaan și-au pierdut cumpătul. 16 Frică și groază va cădea peste ei. Și de măreția brațului Tău, Ca pietrele vor încremeni, Până va trece poporul Tău, Doamne, Până va trece poporul Tău acesta, pe care l-ai câștigat Tu. 17 Tu îl vei duce și-l vei sădi în muntele moștenirii Tale, În locul ce ți l-ai făcut sălășluire, Doamne, În locașul sfânt cel zidit de mâinile Tale, Doamne! 18 Împărăți-va Domnul în veac și în veacul veacului. 19 Căci caii lui Faraon cu carele și călăreții lui au intrat în mare. Întors-a Domnul asupra lor apele mării, Iar fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe uscat!» Prorocia lui Sofonie 3, 8-15
8 «Pentru aceasta, așteptați-Mă, zice Domnul, până în ziua când Mă voi scula ca mărturie! Căci gândul Meu este să strâng laolaltă toate neamurile și să adun regatele, ca să vărs peste ele întărâtarea Mea și iuțimea urgiei Mele. Și tot pământul va fi mistuit de văpaia mâniei Mele. 9 Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toate să se roage Domnului și cu râvnă să-I slujească Lui. 10 Din ținuturile de cealaltă parte a fluviilor Etiopiei, închinătorii Mei, risipiții Mei, Îmi vor aduce prinoase. 11 În ziua aceea nu te vei mai rușina de toate faptele tale cu care ai păcătuit împotriva Mea, căci atunci voi da la o parte pe cei ce petrec în chip trufaș, iar tu nu te vei mai îngâmfa în muntele cel sfânt al Meu. 12 Și voi lăsa în mijlocul tău un neam smerit și sărac, care va nădăjdui întru numele Domnului. 13 Cei care vor mai rămâne din neamul lui Israel nu vor săvârși nedreptate și nici nu vor grăi cuvânt de minciună și nu se va afla în gura lor limbă vicleană. Ci ei vor putea să mănânce și să se odihnească, fără să se teamă de cineva. 14 Bucură-te, fiica Sionului, saltă de veselie, Israele; veselește-te și te bucură din toată inima, fiică a Ierusalimului! 15 Căci Domnul a înlăturat judecățile rostite împotriva ta și a întors pe vrăjmașii tăi. Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; tu nu vei mai vedea nici o nenorocire. Cartea a treia a Regilor 17, 8-24
8 Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: 9 «Scoală și du-te la Sarepta Sidonului și șezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească!» 10 Și s-a sculat el și s-a dus la Sarepta. Și când a ajuns la porțile cetății, iată o femeie văduvă aduna vreascuri și a chemat-o Ilie și i-a zis: «Adu-mi puțină apă ca să beau!» 11 Și s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o și i-a zis: «Adu-mi și o bucată de pâine să mănânc!» 12 Ea însă a zis: «Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas și puțin untdelemn într-un urcior. Și iată, am adunat câteva vreascuri și mă duc să o gătesc pentru mine și pentru fiul meu și apoi să mâncăm și să murim!» 13 Atunci i-a zis Ilie: «Nu te teme, ci du-te și fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine și adu-mi-o, iar pentru tine și pentru fiul tău vei face mai pe urmă. 14 Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!» 15 Și s-a dus ea și a făcut așa, cum i-a zis Ilie; și s-a hrănit ea și el și casa ei o bucată de vreme. 16 Căci făina din vas n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie. 17 După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, și boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul. 18 Și a zis ea către Ilie: «Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomenești păcatele mele și să-mi omori fiul?» 19 Iar Ilie a zis: «Dă-mi pe fiul tău!» Și l-a luat din brațele ei și l-a suit în foișor unde ședea el și l-a pus pe patul său. 20 Apoi a strigat Ilie către Domnul și a zis: «Doamne Dumnezeul meu, oare și văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?» 21 Și suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul și a zis: «Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!» 22 Și a ascultat Domnul glasul lui Ilie; și s-a întors sufletul copilului acestuia în el și a înviat. 23 Și a luat Ilie copilul și s-a coborât cu el din foișor în casă și l-a dat mamei sale și a zis Ilie: «Iată copilul tău este viu!» 24 Atunci a zis femeia către Ilie: «Acum cunosc și eu că tu ești omul lui Dumnezeu și cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!» Prorocia lui Isaia 61, 10-11; 62, 1-5
10 Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veșmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cunună și ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă. 11 Ca pământul care răsare ierburi, și ca o grădină în care sămânța încolțește, așa Domnul Dumnezeu va face dreptatea să răsară, și înaintea tuturor neamurilor preaslăvirea Sa.
1 Pentru Sion nu voi tăcea și pentru Ierusalim nu voi avea odihnă până ce dreptatea lui nu va ieși ca lumina și mântuirea lui nu va arde ca o flacără. 2 Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta și toți regii slava ta și te vor chema pe tine cu nume nou, pe care îl va rosti gura Domnului. 3 Și tu vei fi ca o cunună de mărire în mâna Domnului și ca o diademă regală în mâna Dumnezeului tău. 4 Și nu ți se va mai zice ție: «Alungată», și țării tale: «Pustiită», ci tu te vei chema: «Întru tine am binevoit» și țara ta: «Cea cu bărbat», că Domnul a binevoit întru tine și pământul tău va avea un soț. 5 Și în ce chip se însorește flăcăul cu fecioara, Cel ce te-a zidit Se va însoți cu tine, și în ce chip mirele se veselește de mireasă, așa Se va veseli de tine Dumnezeul tău! Cartea a patra a Regilor 4, 8-37
8 Într-una din zile a venit Elisei la Șunem și acolo o femeie bogată l-a poftit la masă și după aceea, ori de câte ori trecea pe acolo, totdeauna se abătea să mănânce. 9 Și a zis aceasta către bărbatul său: «Eu știu că omul lui Dumnezeu care trece mereu pe aici este sfânt; 10 Să-i facem dar un mic foișor sus și să-i punem acolo un pat, o masă, un scaun și un sfeșnic și, când va veni pe la noi, să se ducă acolo». 11 Venind deci Elisei într-o zi acolo și intrând în foișor, s-a culcat acolo. 12 Și a zis către Ghehazi, sluga sa: «Cheamă pe Șunamiteanca aceasta!» Și a chemat-o și ea a stat înaintea lui. 13 Apoi a zis lui Ghehazi: «Zi-i: Iată tu te îngrijești atâta de noi. Ce să-ți facem? Nu cumva ai nevoie să vorbim pentru tine cu regele sau cu căpetenia oștirii?» Iar ea a zis: «Nu, căci trăiesc în pace în mijlocul poporului meu». 14 Zis-a iarăși Elisei către Ghehazi: «Atunci ce să-i fac?» Iar Ghehazi a răspuns: «Iată, n-are nici un copil și bărbatul ei este bătrân». 15 Și a zis Elisei: «Cheam-o încoace!» Și a chemat-o și ea a stat în ușă. 16 Iar Elisei a zis: «La anul pe vremea asta vei ține în brațe un fiu». Ea a răspuns: «Nu, omule al lui Dumnezeu și stăpânul meu, nu amăgi pe roaba ta!» 17 Dar femeia aceea a zămislit și în anul următor, chiar pe vremea aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei. 18 Crescând acel copii, s-a dus întruna din zile la tatăl său, la secerători. 19 Și a zis către tatăl său: «Vai, mă doare capul!» Iar acesta a zis către o slugă: «Du-l la mama lui!» 20 Și l-a luat și l-a dus la mama lui. Și a stat pe brațele ei până la amiază și a murit. 21 Atunci ea s-a dus și l-a pus în patul omului lui Dumnezeu și l-a încuiat acolo și a ieșit. 22 Apoi a chemat pe bărbatul său și a zis: «Trimite-mi o slugă și o asină, căci mă duc până la omul lui Dumnezeu și mă întorc îndată». 23 Bărbatul a zis: «De ce să te duci la el? Astăzi nu este nici lună nouă, nici zi de odihnă». Ea a zis: «Fii pe pace!» 24 Și punând șaua pe asină, a zis către sluga sa: «Ia-o și pornește, dar să nu mă oprești din mers până nu-ți voi spune eu!» 25 Și pornind, s-a dus la omul lui Dumnezeu, în muntele Carmelului. Și când a văzut-o omul lui Dumnezeu din depărtare, a zis către sluga sa Ghehazi: «Asta este șunamiteanca aceea! 26 Aleargă întru întâmpinarea ei și întreab-o: Ești sănătoasă? Și bărbatul tău e sănătos? Și copilul tău e sănătos?» 27 Și ea a răspuns: «Sunt sănătoși!» Iar dacă a ajuns pe munte la omul lui Dumnezeu, s-a apucat de picioarele lui. Atunci Ghehazi a venit să o dea la o parte; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: «Las-o, căci este cu sufletul amărât și Domnul a ascuns aceasta de mine și nu mi-a arătat». 28 Iar ea a zis: «Au cerut-am eu fiu de la domnul meu? N-am zis eu oare, nu amăgi pe roaba ta?» 29 Atunci Elisei a zis către Ghehazi: «Încinge-ți mijlocul tău, ia toiagul meu în mâna ta și du-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bună ziua, să nu-i răspunzi, și să pui toiagul meu pe fața copilului!» 30 Iar mama copilului a zis: «Pe cât este de adevărat că Domnul este viu, cum este viu și sufletul tău, tot așa este de adevărat că nu te voi lăsa!» 31 Atunci el s-a sculat și s-a dus după dânsa. Ghehazi însă s-a dus înaintea lor și a pus toiagul pe fața copilului; dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Și a ieșit Ghehazi întru întâmpinarea lui Elisei și i-a spus, zicând: «Copilul nu se trezește!» 32 Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort, întins în patul său. 33 Și după ce a intrat, a încuiat ușa după sine și s-a rugat Domnului. 34 Apoi s-a ridicat și s-a culcat peste copil și și-a pus buzele sale pe buzele lui și ochii săi pe ochii lui și palmele sale pe palmele lui și s-a întins pe el și a încălzit trupul copilului. 35 Sculându-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foișor înainte și înapoi. După aceea s-a dus și s-a întins iar peste copil. Și a strănutat copilul de șapte ori și și-a deschis copilul ochii. 36 Atunci a chemat pe Ghehazi și i-a zis: «Cheamă pe șunamiteanca aceea!» Și acela a chemat-o și, venind ea, i-a zis: «Ia-ți copilul!» 37 Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Apoi și-a luat copilul și a ieșit. Prorocia lui Isaia 63, 11-19; 64, 1-4
11 Atunci ei și-au adus aminte de vremurile trecute, de sluga Sa Moise: Unde este Cel ce a scos din mare pe păstorul și turma Sa? Unde este Cel ce a pus în mijlocul ei Duhul Său cel sfânt? 12 Cel Care a călăuzit dreapta lui Moise cu brațul Său slăvit? Cel Care a despicat apele înaintea lor ca să-Și facă un nume veșnic? 13 Care i-a călăuzit prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustiu și ei nu s-au poticnit? 14 Ca dobitoacele care coboară la șes, așa Duhul Domnului îi aducea la odihnă. Astfel ai povățuit Tu pe poporul Tău, ca să-ți faci un nume slăvit. 15 Privește din ceruri și vezi, din locașul Tău cel sfânt și strălucit: Unde este râvna și puterea Ta nesfârșită, zbuciumul lăuntrului Tău și milostivirile Tale? 16 Pentru mine, acestea au încetat! Dar Tu ești Părintele nostru! Avraam nu știe nimic, Israel nu ne cunoaște. Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Mântuitorul nostru: acesta este numele Tău de totdeauna. 17 Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim departe de căile Tale și ne-ai învârtoșat inimile noastre ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru semințiile moștenirii Tale. 18 Pentru ce au pășit cei nelegiuiți în templul Tău și vrăjmașii noștri au călcat în picioare altarul Tău? 19 Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai stăpânești și care nu mai sunt chemați cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile și Te-ai pogorî, munții s-ar cutremura!
1 Ca un foc care arde vreascurile, ca o vâlvătaie care fierbe apa în clocot, fă pe vrăjmașii Tăi să cunoască numele Tău și să tremure înaintea Ta neamurile, văzându-Te 2 Făcând minuni neașteptate, 3 Despre care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a auzit, nici ochiul n-a văzut un dumnezeu, afară de Tine, care ar săvârși unele ca acestea pentru cei ce nădăjduiesc în el. 4 Tu Te duci întru întâmpinarea celor ce săvârșesc faptele dreptății și își aduc aminte de căile Tale. Iată, Tu Te-ai pornit cu mânie și noi eram vinovați prin necredința și fărădelegea, noastră! Prorocia lui Ieremia 31, 31-34
31 Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda legământ nou. 32 Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deși Eu am rămas în legătură cu ei, zice Domnul. 33 Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor și pe inimile lor voi scrie și le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor. 34 Și nu se vor mai învăța unul pe altul și frate pe frate, zicând: «Cunoașteți pe Domnul», că toți de la sine Mă vor cunoaște, de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor și păcatele lor nu le voi mai pomeni». Prorocia lui Daniel 3, 1-23
1 Regele Nabucodonosor a făcut un chip de aur înalt de șaizeci de coți, lat de șase coți și l-a așezat în câmpia Dura (Deir) din ținutul Babilonului. 2 Și regele Nabucodonosor a trimis să adune pe satrapi, pe mai-marii dregători, pe cârmuitori, pe conducătorii oștirilor, pe vistiernici, pe cunoscătorii de legi, pe judecători și pe toți ceilalți dregători ai ținuturilor, ca să vină la sfințirea chipului pe care îl ridicase regele Nabucodonosor. 3 Atunci s-au adunat satrapii, dregătorii cei mari, cârmuitorii, conducătorii oștirilor, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii și toți ceilalți dregători ai ținuturilor la sfințirea chipului pe care îl ridicase Nabucodonosor și au stat înaintea chipului ridicat de Nabucodonosor. 4 Și îndată un crainic a strigat cu glas tare: «Iată ce vi se poruncește vouă, popoarelor, neamurilor și limbilor: 5 De îndată ce veți auzi glasul trâmbiței, flautului, chitarei, harpei, psalterionului, cimpoiului și al tuturor instrumentelor muzicale, veți cădea la pământ și vă veți închina chipului de aur pe care l-a ridicat regele Nabucodonosor; 6 Iar cine nu va cădea la pământ și nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător!» 7 De aceea, când toate popoarele au auzit glasul trâmbiței, al flautului, al chitarei, al harpei, al psalterionului și al tuturor instrumentelor muzicale, toate popoarele, neamurile și limbile au căzut la pământ și s-au închinat chipului de aur pe care îl ridicase regele Nabucodonosor. 8 În același timp s-au apropiat câțiva bărbați caldei, care au pârât pe iudei. 9 Ei au început să spună regelui Nabucodonosor: «O, rege, să trăiești în veac! 10 Tu poruncă ai dat, ca oricine va auzi glasul trâmbiței, al flautului, al chitarei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al altor instrumente muzicale, să cadă la pământ și să se închine chipului de aur. 11 Iar cine nu va cădea la pământ, nici se va închina, să fie aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător. 12 Dar sunt niște iudei, pe care i-ai pus cârmuitori peste ținutul Babilonului: Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Acești bărbați, nici că au luat în seamă porunca ta, o, rege; dumnezeului tău nu-i slujesc și chipului de aur pe care tu l-ai înălțat nu-i aduc închinare!» 13 Atunci regele Nabucodonosor, plin de mânie și de zbucium, a poruncit să i se aducă înainte Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Îndată au adus pe acești bărbați înaintea regelui. 14 Nabucodonosor le-a zis: «Este, oare, adevărat, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, că voi nu slujiți dumnezeului meu și chipului de aur pe care eu l-am așezat și nu-i cădeți la pământ cu rugăciuni? 15 Acum, fiți gata și atunci când veți auzi glasul trâmbiței, al flautului, al chitarei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al altor instrumente muzicale, să cădeți la pământ și să vă închinați chipului pe care eu l-am făcut; iar dacă nu vreți să vă închinați, într-o clipă veți fi aruncați în mijlocul unui cuptor cu foc arzător. Și care dumnezeu vă va scăpa din mâna mea?» 16 Răspuns-au Șadrac, Meșac și Abed-Nego și au zis regelui: O, Nabucodonosor, noi n-avem nevoie ca la aceasta să-ți dăm un răspuns! 17 Dacă, într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia Îi slujim poate să ne scape, El ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător și din mâna ta, o, rege! 18 Și chiar dacă nu ne va scăpa, știut să fie de tine, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi și înaintea chipului de aur pe care tu l-ai așezat nu vom cădea la pământ!» 19 Atunci Nabucodonosor s-a umplut de mânie și și-a schimbat înfățișarea feței sale față de Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Și începând iarăși a grăi, a poruncit să încălzească cuptorul de șapte ori mai mult decât era de obicei. 20 Și a poruncit celor mai puternici oameni din oștirea lui să lege pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul cel cu foc arzător. 21 Atunci acești oameni, îmbrăcați cum erau, cu mantie, încălțăminte, pălărie și cu toată îmbrăcămintea lor, au fost legați și aruncați în mijlocul cuptorului cu foc arzător. 22 Fiindcă porunca regelui era grabnică și cuptorul foarte înfierbântat, acei oameni care au aruncat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego au fost mistuiți de văpaia focului. 23 Și acești trei bărbați, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au căzut legați în mijlocul cuptorului cu foc arzător. Cântarea celor trei tineri 1, 1-65
1 Și stând Azaria în mijlocul focului, și deschizând gura sa, așa s-a rugat, zicând: 2 «Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci. 3 Că drept ești în toate câte ai făcut nouă, și toate lucrurile Tale sunt adevărate, și drepte căile Tale și toate judecățile Tale adevărate. 4 Tu ai dat hotărâri drepte în toate relele ce ai făcut să vină asupra noastră și asupra cetății celei sfinte a părinților noștri, Ierusalimul; că în adevăr și dreptate ai adus acestea peste noi din pricina păcatelor noastre: 5 Că am păcătuit, că am făcut fărădelege, depărtându-ne de la Tine. 6 Și am greșit în toate, și poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut, după cum ne-ai poruncit nouă, ca să ne fie bine. 7 Și câte ai adus și ai făcut nouă în dreaptă judecată sunt. 8 Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmașilor noștri, oameni fără lege și cei mai răi dintre nelegiuiți, unui rege nedrept, cel mai rău care este pe pământ. 9 Și astăzi nu mai putem să deschidem gura; rușine și ocară ne-am făcut robilor Tăi și celor ce Te cinstesc pe Tine. 10 Nu ne părăsi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tău, și nu strica legământul Tău. 11 Și nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine și pentru Isaac, robul Tău, și pentru Israel, sfântul Tău, 12 Cărora le-ai făgăduit să le înmulțești seminția lor, ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării. 13 Căci, Stăpâne, ne-am împuținat mai mult decât toate neamurile și suntem umiliți astăzi, în tot pământul, pentru păcatele noastre. 14 Și nu mai este în vremea aceasta căpetenie, prooroc, nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc unde să aducem înaintea Ta pârga noastră și să aflăm har la Tine. 15 Ci cu suflet zdrobit și cu duh umilit să fim primiți de Tine. 16 Ca ardere de tot de berbeci și de junci, ca zeci de mii de miei grași, așa să fie jertfa noastră înaintea Ta astăzi și înțelegere să găsească la Tine; că nu este rușine celor ce nădăjduiesc în Tine. 17 Și acum urmăm ție cu toată inima, și ne temem de Tine, și căutăm fața Ta. 18 Să nu ne rușinezi pe noi, ci fă cu noi după îndurarea Ta și după mulțimea milei Tale. 19 Și ne scoate pe noi după minunile Tale, și dă mărire numelui Tău, Doamne; și să se rușineze toți cei ce arată robilor Tăi rele. 20 Și să se rușineze de toată puterea Ta, și tăria lor să se sfărâme. 21 Și să știe că Tu ești Domn, Dumnezeu singur, și slăvit peste toată lumea». 22 Și n-au încetat slujitorii regelui, care îi aruncaseră în cuptor, să înfierbânte cuptorul cu catran și cu smoală și cu câlți și cu viță. 23 Și vâlvătaia se ridica deasupra cuptorului, de patruzeci și nouă de coți. 24 Și izbucnind afară, ea a ars pe Caldeii care se aflau în jurul cuptorului. 25 Iar îngerul Domnului s-a coborât la Azaria și la cei trei prieteni ai lui în cuptor și a stins văpaia. 26 Și le-a suflat în mijlocul cuptorului ca o răcoare de adiere și de rouă, așa că focul nu i-a mai atins; nu le-a mai pricinuit nici dureri, nici teamă. 27 Și acei trei, într-un singur glas, au lăudat, au slăvit și au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând: 28 «Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaînălțat întru toți vecii. 29 Binecuvântat este numele cel sfânt al slavei Tale, și prealăudat și preaînălțat întru toți vecii. 30 Binecuvântat ești în locașul sfintei Tale slave, lăudat și preaslăvit în veci. 31 Binecuvântat ești Cel ce vezi adâncurile și șezi pe heruvimi și lăudat și preaînălțat în veci. 32 Binecuvântat ești pe scaunul împărăției Tale și prealăudat și preaînălțat în veci. 33 Binecuvântat ești pe bolta cerului și prealăudat și preaslăvit în veci. 34 Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci. 35 Binecuvântați, ceruri, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 36 Binecuvântați, îngeri, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 37 Binecuvântați, ape și toate cele mai presus de cer, pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci. 38 Binecuvântați, toate puterile Domnului, pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci. 39 Binecuvântați, soare și lună, pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați în veci. 40 Binecuvântați, stelele cerului, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 41 Binecuvântați, toată ploaia și roua, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 42 Binecuvântați, toate vânturile, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El întru toți vecii. 43 Binecuvântați, foc și căldură, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați în veci. 44 Binecuvântați, frig și căldură, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 45 Binecuvântați, rouă și zăpadă, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 46 Binecuvântați, nopți și zile, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 47 Binecuvântați, lumină și întuneric, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 48 Binecuvântați, gheață și ger, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 49 Binecuvântați, brume și zăpezi, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 50 Binecuvântați, fulgere și nori, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 51 Binecuvintează, pământule, pe Domnul, laudă și-L preaînalță în veci. 52 Binecuvântați, munți și dealuri, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 53 Binecuvântați, toate cele ce răsăriți pe pământ, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 54 Binecuvântați, izvoare, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci, 55 Binecuvântați, mări și râuri, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 56 Binecuvântați, chiți și toate cele ce se mișcă în ape, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 57 Binecuvântați, toate păsările cerului, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 58 Binecuvântați, toate fiarele și toate dobitoacele, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 59 Binecuvântați, voi fiii oamenilor, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 60 Binecuvintează, Israel, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 61 Binecuvântați, preoți, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 62 Binecuvântați, slujitori, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 63 Binecuvântați, voi duhuri și suflete ale drepților, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 64 Binecuvântați, voi cei sfinți și smeriți cu inima, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci. 65 Binecuvântați, Anania, Azaria, și Misael, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci; că ne-a scos pe noi din locuința morților, și din mâna morții ne-a smuls pe noi, și ne-a izbăvit pe noi din mijlocul cuptorului care arde cu văpaie de foc, și din mijlocul văpăii ne-a izbăvit pe noi. |
Comentarii
Trimiteți un comentariu