Utrenia învierii

 

Cu puțin timp înainte de miezul nopții, preotul (în catedrale arhiereul, în mănăstiri starețul, iar la bisericile de enorie cu mai mulți slujitori, protosul) aprinzând de la candela de deasupra sfintei mese, o făclie mai mare și frumos împodobită(sau tricherul), iese cu ea printre sfintele uși și, stând pe solee, înalță făclia cu ambele mâini și rostește cu glas mare chemarea:

Veniți de primiți lumină!

Preotul rostește această chemare de trei ori la rând, îndreptându-se prima dată către credincioșii din față, a doua oară către cei din dreapta bisericii și a treia oară către cei din stânga. Credincioșii din față se apropie și își aprind lumânările lor de la făclia preotului și apoi unii de la alții (dacă sunt mai mulți clerici, ei își aprind cei dintâi făcliile lor de la cel mai mare).

Unde slujește un singur preot, după ce a lăsat făclia, el ia acum Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce și iese printre sfintele uși, iar înaintea lui merg paracliserii și cântăreții, purtând icoana Învierii, cădelnița și sfeșnice cu lumini aprinse (sau făclii) cântând cu toții pe glasul al 6-lea:

Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și pe noi pe pământ ne învrednicește cu inimă curată să Te slăvim.

La catedrale, mănăstiri și bisericile cu mai mulți slujitori, cel mai mare ia Sfânta Cruce, primul dintre preoți Sfânta Evanghelie, altul icoana Învierii, diaconii cădelnița, iar ceilalți slujitori mai mici (ipodiaconi dacă sunt) sfeșnicele cu lumini aprinse; și așa în sunetul toacei și a clopotelor și cântând cu toții:

Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și pe noi pe pământ ne învrednicește cu inimă curată să Te slăvim.

se îndreaptă spre ieșirea bisericii, mergând în frunte paracliserii (ipodiaconii ori credincioșii dinainte rânduiți) cu sfeșnicele, după ei cântăreții, având și ei făclii aprinse în mâini, după aceștia diaconii, purtând cădelnițele în dreapta și făclii aprinse în stânga, apoi preoții cu sfânta Evanghelie și icoana și la urmă de tot protosul (la catedrale arhiereul) cu Sfânta Cruce. Toți credincioșii ies afară, iar în biserică nu rămâne decât cel care trebuie să aprindă candelele și sfeșnicele; se închid ușile bisericii.

Ieșind din biserică, clericii și însoțitorii lor merg pe rând la locul din față (din curtea bisericii), unde s-a pus din vreme o masă gătită și împodobită după rânduială; trecând cu toții prin partea dinspre miazănoapte a mesei, în ordinea în care au ieșit din biserică, preoții se așază în latura de apus a mesei, cu fețele spre răsărit, stând cel mai mare (arhiereul) în mijloc, iar ceilalți preoți în dreapta și în stânga lui, după vrednicia lor. Preoții pun pe masă Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și icoana Învierii, iar sfeșnicele se așază unul în partea de nord, iar altul în cea de sud a mesei (dacă sunt sfeșnice mici ele sunt puse pe masă, de o parte și alta a Sfintei Evanghelii). Preotul (protosul) primește cădelnița și, ținând în stânga Sfânta Cruce și o făclie aprinsă, cădește Sfânta Evanghelie mergând pe rând în cele patru laturi ale mesei și apoi pe credincioși; dacă este un singur diacon, el stă cu făclie aprinsă în latura opusă, iar dacă sunt doi diaconi, ei încadrează pe protos stând unul în latura din dreapta acestuia, celălalt în latura din stânga.

Terminându-se cădirea, încetează sunetul clopotelor și al toacei, iardiaconul (în lipsa lui preotul, stând în latura de apus a mesei, cu fața spre răsărit), rostește:

Și pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm..

Și stând cu fața spre credincioși, preotul (protosul) citește Sfânta Evanghelie de la Liturghia Sâmbetei celei Mari, din Sfânta Evanghelie după Matei 28: 1-16.

¹ După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. ² Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. ³ Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. ⁴ Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți. ⁵ Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. ⁶ Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut. ⁷ Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată v-am spus vouă. ⁸ Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. ⁹ Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat. ¹⁰ Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea. ¹¹ Și plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. ¹² Și, adunându-se ei împreună cu bătrânii și ținând sfat, au dat bani mulți ostașilor, ¹³ Zicând: Spuneți că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; ¹⁴ Și de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca și pe voi fără grijă vă vom face. ¹⁵ Iar ei, luând arginții, au făcut precum au fost învățați. Și s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi. ¹⁶ Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus.

După citire, preotul (protosul) binecuvintează pe credincioși cu Sfânta Evanghelie, apoi se întoarce și o așază pe masă, iar corul (cântăreții) cântă:

Slavă Ție, Doamne, slavă Ție.

Dacă este un singur diacon, el trece acum în latura de răsărit a mesei, stând cu fața spre apus și având în dreapta lumânare aprinsă; dacă sunt doi, ei încadrează pe preotul-protos, stând unul în latura de miazăzi, iar altul în latura de miazănoapte a mesei, unul cu fața spre celălalt.

Preotul (protosul) primește în dreapta cădelnița aprinsă, iar în stânga crucea și o făclie aprinsă(sau tricherul), și, stând cu fața spre răsărit și cădind în chipul crucii rostește:

Slavă Sfintei și Celei de o ființă,și de viață făcătoarei,și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul (toți clericii unde sunt mai mulți slujitori) cântă acum, cu glas mare, troparul, glasul al 5-lea:

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le.

În timpul acesta încep din nou să sune clopotele și să bată toaca; după ce clericii au cântat troparul, corul (cântăreții și credincioșii) îl repetă cântându-l de două ori la rând.

Apoi preotul (protosul), din locul unde a stat până acum, cădind spre răsărit, rostește cu glas mare și răspicat:

Stih: Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui [și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul].

Poporul cântă: Hristos a înviat din morți...(o dată)

În timpul acesta preotul (protosul) trece în latura de miazăzi a mesei(diaconul în cea de nord) și, stând cu fața spre nord, cădește din nou și rostește:

Stih: Precum se împrăștie fumul și nu mai este; precum se topește ceara de la fața focului.

Poporul: Hristos a înviat din morți...(o dată)

Trecând în latura de răsărit a mesei (diaconul în cea de apus) și stând cu fața spre apus, preotul (protosul) cădește din nou și rostește:

Stih: Așa să piară păcătoșii de la fața lui Dumnezeu, iar drepții să se veselească

Poporul: Hristos a înviat din morți...(o dată)

Trecând în latura de nord a mesei (diaconul în cea de sud) și stând cu fața spre miazăzi preotul (protosul) cădește și rostește:

Stih: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și ne veselim întru ea.

Poporul: Hristos a înviat din morți...(o dată)

Revenind în fața mesei, adică în latura dinspre apus(iar diaconul trecând în cea de răsărit), preotul cădește din nou și rostește:

Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Poporul: Hristos a înviat din morți...(o dată)

Preotul (protosul), din locul în care se află și cădind, rostește:

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Poporul: Hristos a înviat din morți...(o dată)

Acum preotul ( slujitorii) cântă din nou, cu glas înalt:

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând...

Iar poporul cântă sfârșitul:

... și celor din morminte viață dăruindu-le.

Apoi se intră în biserică. Și se cântă Hristos a înviat... de mai multe ori, până când clericii, cântăreții și poporul intră în biserică și stau la locurile lor. Acum încetează sunetul clopotelor și al toacei, iar diaconul(unde sunt mai mulți diaconi, protodiaconul) ori, dacă nu este diacon, preotul rostește ectenia mare:Cu pace, Domnului să ne rugăm. Și toate celelalte, preotul încheind cu ecfonisul:

Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinarea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

La bisericile cu mai mulți slujitori, unul dintre preoți, care va fi rânduit, începe Proscomidia, iar protosul(la catedrale arhiereul)luând cădelnița în dreapta, iar în stânga făclie aprinsă și o cruce, însoțit de diaconi, cădește întâi în sfântul altar și apoi, ieșind printre sfintele uși, în toată biserica,iar cântăreții cântă Canonul Paștilor.

Atunci când începe să cădească, în naos, spre credincioșii din dreapta bisericii, preotul(protosul) zice cu glas mare: Hristos a înviat!,iar credincioșii răspund: Adevărat (că) a înviat!Aceasta se zice de trei ori la rând; asemenea se face și când preotul cădește spre credincioșii din stânga bisericii și apoi când se cădește spre cei din pronaosul bisericii.

CANONUL SFINTELOR PAȘTI

Canonul Sfintelor Paști

Alcătuit de Sfântul Ioan Damaschin (sec. VIII)

Irmosul fiecărei cântări se cântă de două ori, prima dată de clericii din altar și a doua oară de cântăreții din strana dreaptă. Stihirile de la fiecare cântare se pun pe 12, înaintea fiecărei stihiri cântându-se stihul: Hristos a înviat din morți!,la sfârșitul fiecărei cântări se repetă irmosul, cântat de amândouă stranele împreună, apoi se cântă Hristos a înviat...(de trei ori).

La slujbele arhierești sau cu sobor de preoțiși diaconi, (arhiereul și) preoții fac pe rând cădirea la începutul fiecărei cântări, iar diaconii rostesc ectenii mici la sfârșitul fiecăreia (cu ecfonisele speciale din Liturghier). Dacă însă este un singur preot, mai ales fără diacon, cădirea se face doar la cântările 1-a și a 9-a, iar ectenii mici se rostesc doar după cântările a 3-a, a 6-a și a 9-a, iar între timp preotul face Proscomidia. În timpul cădirii, atât preoții cât și diaconii ies și intră în sfântul altar printre ușile împărătești, care rămân necontenit deschise.

CÂNTAREA 1-a, gl. 1

Irmos: Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare! Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi, cei ce cântăm cântare de biruință!

Stih: Hristos a înviat din morți!

Să ne curățim simțirile și, prin neapropiata lumină a Învierii, să vedem pe Hristos strălucind și lămurit să-L auzim zicând: „Bucurați-vă!”, cântându-I cântare de biruință.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Cerurile după cuviință să se veselească, și pământul să se bucure, și să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută: că a înviat Hristos, veselia cea veșnică.

Catavasie:

Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare! Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi, cei ce cântăm cântare de biruință!

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le. (de trei ori)

CÂNTAREA A 3-a

Irmos: Veniți să bem băutura nouă, nu din piatră seacă, ieșită prin minune, ci din Izvorul nestricăciunii, din Hristos, Cel ce a izvorât din mormânt, întru Care ne întărim.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Acum toate s-au umplut de lumină: și cerul și pământul și cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi înviez împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri, împreună cu Tine, Însuți împreună mă preamărește, Mântuitorule, întru Împărăția Ta.

Catavasie:

Veniți să bem băutura nouă, nu din piatră seacă, ieșită prin minune, ci din Izvorul nestricăciunii,din Hristos, Cel ce a izvorât din mormânt, întru Care ne întărim.

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le. (de trei ori)

Ectenie mică

Ipacoi, gl. al 8-lea

Venit-au mai înainte de zori, cele ce au fost cu Maria și aflând piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger: „Pentru ce căutați printre morți ca pe un om pe Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare? Vedeți giulgiurile cele de îngropare, alergați și vestiți lumii, că S-a sculat Domnul, omorând moartea, căci este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit neamul omenesc”.

CÂNTAREA A 4-a

Irmos: La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi și să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit lămurit: astăzi este mântuirea lumii, că a Înviat Hristos, ca Cel atotputernic.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Ca Cel ce a deschis pântecele fecioresc, Hristos bărbat s-a arătat; iar ca Om, Mielușel fără prihană s-a chemat; și ca Cel ce n-a gustat stricăciune, s-a numit desăvârșit: Paștile nostru și Dumnezeu adevărat.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Ca un mielușel de un an, cununa cea binecuvântată – Hristos, de voie pentru noi S-a jertfit, Paștile cele curățitoare, și din mormânt ne-a strălucit frumos, Soarele Dreptății.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Dumnezeiescul părinte David înaintea chivotului umbrei a săltat jucând; iar noi poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeiește, că a înviat Hristos, ca cel Atotputernic.

Catavasie:

La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi și să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit lămurit: astăzi este mântuirea lumii, că a Înviat Hristos, ca Cel atotputernic.

CÂNTAREA A 5-a

Irmos: Să ne grăbim dis-de-dimineață și, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului, și să vedem pe Hristos, Soarele dreptății, tuturor viață răsărind.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Milostivirea Ta, cea nemăsurată, văzându-o, cei ținuți în legăturile iadului, la lumină au alergat, Hristoase, cu picioare vesele, lăudând Paștile cele veșnice.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Să ne apropiem purtătorilor de lumină, de Hristos Cel ce a ieșit din mormânt ca un Mire, și să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice Paștile lui Dumnezeu cele mântuitoare.

Catavasie:

Să ne grăbim dis-de-dimineață și, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului, și să vedem pe Hristos, Soarele dreptății, tuturor viață răsărind.

CÂNTAREA A 6-a

Irmos: Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului, și ai sfărâmat încuietorile cele veșnice, care țineau pe cei legați, Hristoase, dar a treia zi, precum Ioná din chit, ai înviat din mormânt.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Păzind pecețile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cel ce nu ai stricat cheile Fecioarei prin nașterea Ta, și ne-ai deschis nouă ușile Raiului.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Mântuitorul meu, jertfă vie și nejertfită, ca un Dumnezeu, pe Tine Însuți de voie aducându-Te Tatălui, ai înviat pe Adam împreună cu tot neamul, înviind din mormânt.

Catavasie:

Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului, și ai sfărâmat încuietorile cele veșnice, care țineau pe cei legați, Hristoase, dar a treia zi, precum Ioná din chit, ai înviat din mormânt.

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le. (de trei ori)

Ectenie mică

CONDACUL, glasul al 8-lea

Deși Te-ai pogorât în mormânt, Cel ce ești fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit, și ai înviat ca un biruitor, Hristoase, Dumnezeule, zicând femeilor Mironosițe: „Bucurați-vă”! Și apostolilor Tăi, pace dăruindu-le, Cel ce dai celor căzuți sculare.

ICOSUL

Pe Soarele Cel mai înainte de soare, Care a apus oarecând în mormânt, mers-au mai înainte de ziuă, căutându-L ca pe o zi, mironosițele-fecioare, și una către alta strigau: „O, prietenelor, veniți să ungem cu miresme trupul cel de viață purtător și îngropat, trupul care a înviat pe Adam cel căzut, și Care zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca și magii și să ne închinăm, și să aducem miruri în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu este înfășat, și să plângem, și să strigăm: O Stăpâne, scoală-Te, Cel ce dai celor căzuți sculare”.

SINAXAR

În Sfânta și Marea Duminică a Paștilor prăznuim Învierea cea dătătoare de viață a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Numim sărbătoarea de azi Paști, după cuvântul care în vechiul grai evreiesc însemnează trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus, la început, lumea dintru neființă întru ființă. În această zi smulgând Dumnezeu pe poporul israelitean din mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea Roșie, și, tot în această zi, S-a pogorât din ceruri și S-a sălășluit în Pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din adâncul iadului l-a suit la cer și l-a adus iarăși la vechea vrednicie a nemuririi.

Dar pogorându-Se la iad, Domnul nu a înviat pe toți câți erau acolo, ci numai pe cei care au voit să creadă în El; și sufletele sfinților din veac, ținute cu sila de iad, le-a slobozit și a dăruit tuturor putința să se urce la ceruri.

Drept aceasta, bucurându-ne peste fire, prăznuim cu strălucire Învierea, închipuind bucuria, cu care s-a îmbogățit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu. De asemenea dându-ne unul altuia obișnuita sărutare de Înviere, prăznuim și risipirea vrajbei, arătând prin aceasta unirea noastră cu Dumnezeu și cu îngerii Săi.

Iar Învierea Domnului, așa s-a petrecut: La miezul nopții, pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat și un înger s-a pogorât și a răsturnat piatra de pe mormânt. Ostașii văzând acestea, s-au spăimântat și au fugit; numai după aceea s-a petrecut venirea femeilor la mormânt, sâmbătă după miezul nopții, aproape de revărsatul zorilor. Învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăiește Evanghelia de la Matei, ședea la mormânt împreună cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca îndoială asupra Învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, de aceea zic Evangheliștii că Domnul s-a arătat mai întâi Mariei Magdalena. Ea a văzut și pe îngerul, care sta pe piatră și plecându-se, a văzut și pe cei dinăuntrul mormântului, care au vestit Învierea Domnului și au grăit: „A înviat, nu este aci, iată locul unde L-au pus pe Dânsul.” Deci, auzind ea acestea, a alergat degrab la ucenicii cei mai înflăcărați, la Petru și la Ioan, și le-a vestit lor Învierea. Iar întorcându-se ea cu cealaltă Marie la mormânt, le-a întâmpinat pe ele Hristos, zicându-le: „Bucurați-vă!”. Drept era ca seminția femeiască să audă ea, mai întâi, bucuria, ca cea care a auzit mai întâi:”Întru dureri să nască fii”. Ele fiind biruite de dragoste, s-au apropiat și s-au atins de preacuratele Lui picioare, voind să-l cunoască mai cu dinadinsul. Apostolii au venit la groapă și Petru, numai plecându-se la mormânt, s-a întors înapoi, dar Ioan a intrat înăuntru, a privit mai cu deamănuntul și a pipăit giulgiul și mahrama capului (Luca 24,12; Ioan 20, 3-8).

Magdalena, spre a se încredința mai cu dinadinsul despre cele ce văzuse, a venit iarăși împreună cu celelalte femei la mormânt, cam pe la revărsatul zorilor și au stat afară și plângeau. Dar uitându-se ea în mormânt văzu doi îngeri strălucind de lumină, care, certând-o oarecum, iau grăit: ”Femeie, ce plângi? Pe cine cauți? Pe Iisus Nazarineanul cauți? Pe Cel răstignit?. S-a sculat, nu este aici.” Și îndată s-au ridicat cuprinse de teamă văzând pe Domnul. Iar aceea întorcându-se înapoi a văzut pe Hristos stând și părându-i-se că El este grădinarul ( că mormântul era în grădină), I-a zis: ”Doamne, dacă Tu L-ai luat pe El, spune unde L-ai pus și eu Îl voi lua pe Dânsul”, și căutând ea din nou către îngeri, Mântuitorul a grăit Magdalenei: ”Marie!”; iar ea înțelegând dulcele și cunoscutul glas a lui Hristos, voia să se atingă de El. Dar El a zis: „Nu te atinge de Mine, că încă nu m-am suit la Tatăl Meu; precum socotești, ție ți se pare că Eu sunt încă om; ci mergi la frații Mei și spune-le cele ce ai văzut ți auzit”; și Magdalena a făcut așa. Luminându-se de ziuă, ea a venit iarăși la mormânt cu celelalte; iar cele ce erau cu Ioana și cu Salomeea au venit la răsăritul soarelui și, pe scurt grăind, femeile au venit la mormânt adesea și între ele era și Născătoarea de Dumnezeu. Că ea este aceea pe care Evanghelia o numește Maria lui Iosie; Iosie era fiul lui Iosif. Nu se știe însă ceasul când a înviat Hristos. Unii zic că la cântarea cea dintâi a cocoșilor; alții, când s-a întâmplat cutremurul, iar alții, într-altă dată.

Deci așa petrecându-se faptele, iată că unii din cei ce păzeau mormântul au venit și au spus arhiereilor cele întâmplate; iar aceștia, mituindu-i cu bani, i-au înduplecat să spună că ucenicii lui Hristos au venit în timpul nopții și L-au furat. În seara acelei zile însă, ucenicii fiind adunați laolaltă de frica iudeilor și ușile fiind încuiate, a intrat Iisus la dânșii, că era cu trup nestricăcios, și ca de obicei le-a vestit lor: ”Pace vouă!”. Ei, văzându-L, s-au bucurat peste măsură de mult și au primit, prin suflare mai desăvârșită lucrarea Preasfântului Duh.

În ce privește însă Învierea Domnului în a treia zi de la înmormântare, așa să știi: Joi seara și Vineri ziua fac o zi (așa socoteau evreii întinderea unei zile); apoi, Vineri noaptea și sâmbăta întreagă fac altă zi; iată deci a doua zi. Altă zi o face noaptea de Sâmbătă și o parte din ziua de Duminică( fiindcă după o parte a începutului se înțelege întregul): deci altă întindere de zi. Iată dar și ziua a treia. Sau alt fel: Hristos a fost răstignit vineri, la ceasul al treilea; de la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric; aceea înțelegeți-o o noapte; deci iată o întindere de o zi, de la ceasul al treilea până la al nouălea. Apoi, după întuneric, iată ziua și noaptea de vineri; deci a doua întindere de zi.În sfârșit ziua Sâmbetei și noaptea ei fac, iată, a treia întindere de zi. Că, deși Mântuitorul a făgăduit să ne facă bine în trei zile, totuși binefacerea a plinit-o El într-un timp mai scurt.

A Lui fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin.

Apoi clericii și poporul cântă pe rând, de trei ori

STIHIRA, gl. 2 sau 6

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfânta Învierea Ta o lăudăm și o slăvim; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim. Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Apoi și această stihiră, pe glasul 6, tot de trei ori:

Înviind Iisus din mormânt, precum mai înainte a zis, ne-a dăruit nouă viață veșnică și mare milă.

CÂNTAREA A 7-a

Irmos: Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-se om, pătimește ca un muritor, și prin patimă pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel Unul binecuvântat, Dumnezeul părinților și preaslăvit.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Femeile cele cugetătoare de Dumnezeu, cu miruri în urma Ta au alergat, și Celui ce era căutat cu lacrimi ca un mort, I s-au închinat cu bucurie ca Unui Dumnezeu viu și ucenicilor Tăi, Hristoase, le-au binevestit Paștile cele de taină.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți veșnice și săltând lăudăm pe Pricinuitorul, Cel Unul binecuvântat și preaslăvit, Dumnezeul părinților.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Cu adevărat sfântă și preacinstită este această noapte mântuitoare și strălucitoare, înainte-vestind ziua cea purtătoare de lumină a Învierii, întru care lumina cea fără de ani, din mormânt cu trupul tuturor a strălucit.

Catavasie:

Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-se Om, pătimește ca un muritor, și prin patimă pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel Unul binecuvântat, Dumnezeul părinților și preaslăvit.

CÂNTAREA A 8-a

Irmos: Această aleasă și sfânta Zi, prima a săptămânii, împărăteasă și doamnă, praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pre Hristos întru toți vecii.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Veniți să gustăm din rodul cel nou al viței, al dumnezeieștii veselii, în ziua cea slăvită a Învierii și Împărăției lui Hristos să ne împărtășim, lăudându-L ca pe un Dumnezeu în veci.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, și vezi, că iată au venit la tine fii tăi, ca niște făclii de Dumnezeu luminate, de la apus și de la miază-noapte, și de la mare și de la răsărit, întru tine binecuvântând pe Hristos în veci.

Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ție !

Părinte Atotțiitorule și Cuvinte și Duhule, unime a firii celei în trei ipostasuri, [Treime] mai presus de ființă și preadumnezeiească, întru Tine ne-am botezat și pe Tine Te binecuvântăm întru toți vecii.

Catavasie:

Stih: Să lăudăm bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

Această aleasă și sfânta Zi, prima a săptămânii, împărăteasă și doamnă, praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pre Hristos întru toți vecii.

Nu se cântă Ceea ce ești mai cinstită…,ci îndată:

CÂNTAREA A 9-a

Stih: Îngerul a strigat Celei pline de har, curată Fecioară,„Bucură-te!” și iarăși zic: „Bucură-te, că Fiul Tău a înviat a treia zi din mormânt și pe morți i-a ridicat, veseliți-vă popoare”.

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum și te bucură Sioane; iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al tău.

Stih 1: Mărește suflete al meu pe Cel ce a înviat a treia zi din mormânt, pe Hristos Dătătorul de viață.

Stih 2: Mărește, sufletul meu, pe Cel ce a pătimit de bună voie, și s-a îngropat și a înviat a treia zi din mormânt.

O, dumnezeiescul, o iubitul, o preadulcele Tău glas! Căci cu noi ai făgăduit să fii cu adevărat până la sfârșitul veacului, Hristoase; pe Care întărire și nădejde credincioșii avându-Te, ne bucurăm.

Stih 1: Înger strălucitor către femei a strigat: Nu mai plângeți, că Hristos a Înviat!

Stih 2: Astăzi toată făptura se veselește și se bucură, că Hristos a înviat și iadul a prădat.

O, Paștile cele mari și prea sfințite, Hristoase! O, Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu și Puterea! Dă-ne nouă mai desăvârșit să ne împărtășim cu Tine în ziua cea neînserată a Împărăției Tale.

Catavasie:

Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum și te bucură Sioane; iar tu curată Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al tău.

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le. (de trei ori)

Apoi diaconul zice ectenia mică și preotul ecfonisul:

Că pe Tine Te laudă toate puterile cele cerești și [noi împreună cu ele] Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

LUMINÂNDA

Însăși podobia (se cântă în sfântul altar o dată, apoi de două ori la strane):

Cu trupul adormind, ca un muritor, Împărate și Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând și moartea pierzând; Paștile nestricăciunii, lumii de mântuire.

LA LAUDE

Se cântă opt Stihiri: patru ale Învierii din Octoih, pe glasul I, și patru ale Paștilor, pe glasul al 5-lea:

Strana întâi:

Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudați pe Domnul din ceruri, lăudați-L pe El întru cei de sus! Ție se cuvine cântare, Dumnezeule.

Strana a doua:

Lăudați-L pe El toți îngerii Lui, lăudați-L pe El toate puterile Lui. Ție se cuvine cântare, Dumnezeule.

Stihirile Învierii, glasul 1:

Stih: Lăudați-L pe El pentru puterile Lui, lăudați-L pe El după mulțimea slavei Lui.

Lăudăm Hristoase, patima Ta cea mântuitoare și slăvim Învierea Ta.

Stih: Lăudați-L pe El în glas de trâmbiță, lăudați-L pe El în psaltire și în alăută.

Cel ce răstignire ai răbdat și moartea ai stricat și ai înviat din morți, împacă viața noastră, Doamne, ca un singur atotputernic.

Stih: Lăudați-L pe El în timpane și în horă, lăudați-L pe El în strune și în organe.

Cel ce iadul ai prădat și pe om l-ai înviat cu învierea Ta, Hristoase, învrednicește-ne pe noi cu inimă curată să Te lăudăm și să Te slăvim.

Stih: Lăudați-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudați-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

Pogorârea Ta cea cu dumnezeiască cuviință slăvind-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase. Născutu-Te-ai din Fecioară și nedespărțit ai fost de Tatăl. Pătimit-ai ca un om și de voie ai răbdat răstignire. Înviat-ai din mormânt, ca dintr-o cămară ieșind, ca să mântuiești lumea, Doamne, slavă Ție.

Apoi se cântă stihirile Paștilor, glasul al 5-lea:

Stih: Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui (Ps. 67:1)

Paștile cele sfințite astăzi nouă S-au arătat; Paștile cele nouă și sfinte, Paștile cele de taină, Paștile cele preacinstite, Paștile – Hristos-Izbăvitorul, Paștile cele fără prihană, Paștile cele mari, Paștile credincioșilor, Paștile care au deschis nouă ușile raiului, Paștile cele ce sfințesc pe toți credincioșii.

Stih: Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topește ceara de fața focului (Ps. 67:2a)

Veniți de la vedere femei binevestitoare și ziceți Sionului: „Primește de la noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos; Veselește-te, saltă și te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un Mire ieșind”.

Stih: Așa să piară păcătoșii de la fața lui Dumnezeu, iar drepții să se bucure și să se veselească (Ps. 67:2b)

Mironosițele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră șezând; și acela, grăind către dânsele, așa a zis: „Ce căutați pe Cel viu printre morți? Ce plângeți pe Cel nestricat, ca și cum ar fi în stricăciune? Mergând, vestiți ucenicilor Lui”!

Stih: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea. (Ps. 117:24)

Paștile cele frumoase, Paștile Domnului, Paștile; Paștile cele preacinstite nouă ne-au răsărit; Paștile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrățișăm; O Paștile, izbăvire de întristare! Că astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând: „Vestiți apostolilor”!

Slavă… Și acum…

Ziua învierii! Și să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem: fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le!

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le (de trei ori).

În mănăstiri și la catedrale, fie la începutul cântării Laudelor, fie mai târziu, cel mai mare dintre slujitori ia Sfânta Cruce, unul dintre preoți ia Sfânta Evanghelie, iar ceilalți preoți și diaconi iau câte o cruce și așa ies prin ușile împărătești și vin spre iconostas (tetrapod).

Sfințiții slujitori vin pe rând, de la cel mai mare până la cel mai mic, sărută mai întâi icoana Învierii, Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce din dreapta preotului următor, cu care se îmbrățișează. Protosul spune: Hristos a înviat!, iar fiecare răspunde: Adevărat a înviat!, după care se așează de-a dreapta protosului. Așa fac toți preoții și diaconii, pe rând, sărutându-se unul cu altul, începând de la protos și așezându-se unul de-a dreapta celuilalt, până la ultimul.

După aceasta încep să vină pentru sărutare ceilalți frați ( în mănăstiri) sau credincioșii (în catedrale și în parohii), sărutând și ei, pe rând, icoana Învierii de pe iconostas, apoi Sfânta Evanghelie și crucile din mâinile preoților și diaconilor, care spun la fiecare: Hristos a înviat!, iar ei răspund: Adevărat a înviat!

Dacă este de față și arhiereu (în catedrale), acesta, la ieșirea clericilor din sfântul altar, ia în mâini crucea cea mai împodobită, sărută icoana Învierii de pe iconostas, apoi se întoarce și binecuvintează cu crucea pe credincioși, spunând: Hristos a înviat! (de trei ori) și credincioșii răspunzând de fiecare dată: Adevărat a înviat! De voiește, el rămâne apoi lângă iconostas, dând crucea să o sărute mai întâi slujitorii și apoi credincioșii, care îi sărută mâna; dacă nu, arhiereul se retrage în jețul arhieresc sau în sfântul altar, până ce se termină sărutarea.

În parohiile unde slujește un singur preot, acesta ia singur Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce. Preotul ieșind printre sfintele uși, vine în dreapta iconostasului, pune Sfânta Cruce lângă icoana Învierii pe iconostas, iar el ține în mâini Sfânta Evanghelie. Credincioșii vin pe rând, sărută icoana Învierii și Sfânta Cruce de pe iconostas, apoi Sfânta Evanghelie din mâinile preotului, care spune către fiecare: Hristos a înviat! , iar ei răspund: Adevărat a înviat!

După ce s-a făcut astfel sărutarea, preotul (în mănăstiri și în catedrale cel mai mare) citește cu glas mare, și rar, acest:

CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ, al celui între sfinți Părintele nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, în sfânta și luminata zi a slăvitei și mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru:

De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, în bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; și pe cel de pe urmă miluiește, și pe cel dintâi mângâie; și aceluia plătește, și acestuia dăruiește; și faptele le primește; și gândul îl șine în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă. Pentru aceasta intrați toți întru bucuria Domnului nostru: și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței; împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Și aceasta mai înainte înțelegând-o Isaia a grăit: Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos; amărâtu-s-a, că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât că s-a surpat; s-a amărât că a fost legat. A primit un trup și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința? Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, începătură celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

Apoi cântăreții cântă troparul Sf. Ioan Gură de Aur, glasul al 8-lea:

Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a câștigat, înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învățându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul, Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

După aceea diaconul zice ecteniile: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule... și Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineață... Și după ecfonis, diaconul zice: Înțelepciune. Cântăreții: Binecuvintează.

Preotul: Cel ce este binecuvântat Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și-n vecii vecilor.

Cântăreții: Amin. Întărește, Doamne, sfânta și dreapta credință a dreptslăvitorilor creștini și sfântă Biserica Ta în veacul veacului.

Cel mai mare, ținând Sfânta Cruce și lumânarea aprinsă, în loc de: Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule... cântă:

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând...

Iar cântăreții continuă: ...și celor din morminte viață dăruindu-le.

Și îndată cel mai mare zice otpustul:

Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale și ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și iubitor de oameni.

Apoi înalță Sfânta Cruce și lumânarea rostind cu glas mare: Hristos a înviat din morți (de trei ori la rând, întâi spre apus, a doua oară spre miazăzi și a treia oară spre miazănoapte).

Și credincioșii răspund de fiecare dată: Adevărat a înviat! Și cântă cu toții, cler, cântăreți și credincioși, de trei ori:

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le.

Iar cel mai mare adaugă, închinându-se spre răsărit: Și ne-a dăruit nouă viață veșnică. Închinămu-ne învierii Lui celei de a treia zi.

Sursa: www.teologie.net