DUPĂ SPĂLAREA PICIOARELOR
Ioan 13, 31-38; 14 1-31; 15, 1-27; 16, 1-33; 17, 1-26; 18, 1
31 Și când el a ieșit, Iisus a zis: „Acum S'a preamărit Fiul Omului și Dumnezeu S'a preamărit întru El. 32 Dacă Dumnezeu S'a preamărit întru El, și Dumnezeu Îl va preamări întru Sine, și de'ndată Îl va preamări. 33 Fiilor, încă puțină vreme sunt cu voi. Mă veți căuta; dar după cum le-am spus Iudeilor - că unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni - v'o spun acum și vouă. 34 Poruncă nouă vă dau: Să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v'am iubit Eu pe voi, așa și voi să vă iubiți unii pe alții. 35 Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, de veți avea iubire unii pentru alții“. 36 „Doamne,“ L-a întrebat Simon Petru, „unde Te duci?“ Răspuns-a Iisus: „Unde Mă duc Eu, tu nu poți să Mă urmezi acum, dar mai târziu Mă vei urma“. 37 Zisu-I-a Petru: „Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Viața mi-o voi pune pentru Tine!...“. 38 Iisus i-a răspuns: „Îți vei pune viața pentru Mine?... Adevăr, adevăr îți spun că nu va cânta cocoșul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine.
1 Eu sunt vița cea adevărată, iar Tatăl Meu este lucrătorul. 2 Fiece mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și fiece mlădiță care aduce roadă, El o curăță, pentru ca ea mai multă roadă să aducă. 3 Voi sunteți de-acum curați prin cuvântul pe care vi l-am grăit. 4 Rămâneți întru Mine și Eu întru voi. Așa cum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu veți rămâne întru Mine. 5 Eu sunt vița; voi, mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. 6 Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca o mlădiță și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard. 7 Dacă voi rămâneți întru Mine, și cuvintele Mele rămân întru voi; cereți orice veți vrea și vi se va da. 8 Întru aceasta S'a preamărit Tatăl Meu, ca voi să aduceți roadă multă și să deveniți ucenicii Mei. 9 Așa cum M'a iubit pe Mine Tatăl, tot așa v'am iubit și Eu pe voi; rămâneți întru iubirea Mea. 10 De veți păzi poruncile Mele, veți rămâne întru iubirea Mea, așa cum Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân întru iubirea Lui. 11 V'am spus acestea, pentru ca bucuria Mea să fie întru voi și bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unii pe alții așa cum v'am iubit Eu pe voi. 13 Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-și pună cineva viața pentru prietenii săi. 14 Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc. 15 De acum nu vă mai zic slugi, fiindcă sluga nu știe ce face stăpânul său; ci v'am numit prieteni, pentru că pe toate câte le-am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi M'ați ales pe Mine, ci Eu v'am ales pe voi; și v'am rânduit să mergeți și roadă să aduceți și roada voastră să rămână, pentru ca Tatăl să vă dea orice veți cere întru numele Meu. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții! 18 De vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte de voi M'a urât. 19 Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v'am ales pe voi din lume, de aceea vă urăște lumea. 20 Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M'au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. 21 Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M'a trimis. 22 De n'aș fi venit și nu le-aș fi grăit, păcat n'ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. 23 Cel ce Mă urăște pe Mine Îl urăște pe Tatăl Meu. 24 De n'aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n'ar avea; dar acum au și văzut și M'au urât - și pe Mine, și pe Tatăl Meu, 25 dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M'au urât pe nedrept. 26 Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcedea, Acela va mărturisi despre Mine. 27 Dar și voi mărturisiți, pentru că de la'nceput sunteți cu Mine.
1 Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniția. 2 Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu. 3 Și pe acestea le vor face, pentru că nu L-au cunoscut pe Tatăl Meu, și nici pe Mine. 4 Iar pe acestea vi le-am grăit pentru ca, atunci când va veni ceasul lor, să vă aduceți aminte că vi le-am spus. Dar nu vi le-am spus de la'nceput, pentru că eram cu voi. 5 Acum însă Mă duc la Cel ce M'a trimis, și nimeni din voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? 6 Ci pentru că v'am grăit acestea, întristarea v'a umplut inima. 7 Dar vă spun Eu vouă adevărul: De folos vă este ca Eu să Mă duc. Că dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. 8 Și El, odată venit, va vădi lumea de păcat și de dreptate și de judecatăb: 9 de păcat, pentru că ei nu cred în Mine; 10 de dreptate, pentru că Eu Mă duc la Tatăl Meu, iar voi nu Mă veți mai vedea; 11 și de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. 12 Încă multe am a vă spune, dar nu le puteți purta acum. 13 Dar când va veni Acela, Duhul Adevărului, El vă va călăuzi întru tot adevărulc; că nu de la Sine va grăi, ci cele ce va auzi va grăi și pe cele viitoare vi le va vesti. 14 Acela Mă va slăvi, pentru că dintru al Meu va lua și vă va vesti. 15 Toate câte le are Tatăl, ale Mele sunt; de aceea am zis că dintru al Meu va lua și vă va vesti. 16 Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl“. 17 Atunci unii dintre ucenicii Săi ziceau între ei: „Ce este aceasta, că ne spune: Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea; și că: Mă duc la Tatăl?“ 18 Deci ziceau: „Ce este aceasta ce zice: Puțin? Nu știm ce grăiește...“. 19 Iisus a cunoscut că voiau să-L întrebe și le-a zis: „Despre aceasta vă întrebați între voi, că am zis: Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea? 20 Adevăr, adevăr vă spun că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21 Femeia, când e să nască, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naște copilul nu-și mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s'a născut om pe lume. 22 Așadar, și voi sunteți triști acum, dar Eu iarăși vă voi vedea și inima voastră se va bucura și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. 23 Și în ziua aceea nu Mă veți mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da. 24 Până acum nimic n'ați cerut în numele Meu; cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. 25 Pe acestea vi le-am grăit în pilde. Va veni ceasul când nu vă voi mai grăi în pilde, ci deschis vă voi vesti despre Tatăl. 26 În ziua aceea veți cere în numele Meu; și nu vă zic că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, 27 de vreme ce Însuși Tatăl vă iubește, pentru că voi M'ați iubit pe Mine și ați crezut că Eu de la Dumnezeu am ieșit. 28 Ieșit-am de la Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și Mă duc la Tatăl“. 29 Zis-au ucenicii Săi: „Iată că acum grăiești lămurit și nu spui nici o pildă; 30 acum știm că Tu pe toate le știi și nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că de la Dumnezeu ai ieșit“. 31 Iisus le-a răspuns: „Credeți acum? 32 Iată, vine ceasul - și a și venit - ca voi să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să Mă lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. 33 Pe acestea vi le-am grăit, pentru ca'ntru Mine pace să aveți. În lume necaz veți avea; dar îndrăzniți!: Eu am biruit lumea!“
1 Pe acestea le-a grăit Iisus; și, ridicându-Și ochii la cer, a zis: „Părinte, a venit ceasul. Preamărește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preamărească pe Tine, 2 așa cum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca El să dea viață veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat. 3 Iar viața veșnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. 4 Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. 5 Și acum, preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. 6 Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Mie Mi i-ai dat, și cuvântul Tău l-au păzit. 7 Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat, de la Tine sunt; 8 căci cuvintele pe care Tu mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M'ai trimis. 9 Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. 10 Și toate ale Mele sunt ale Tale și ale Tale sunt ale Mele și Eu M'am preamărit întru ei. 11 Și Eu nu mai sunt în lume, dar ei în lume sunt, și Eu la Tine vin. Părinte Sfinte, întru numele Tău păzește-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, așa cum suntem Noi. 12 Când eram cu ei în lume, Eu întru numele Tău îi păzeam pe cei pe care Mi i-ai dat; și i-am păzit și nici unul dintre ei n'a pierit, decât fiul pierzăriia, ca să se plinească Scriptura. 13 Dar acum Eu vin la Tine și pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea s'o aibă deplină întru ei. 14 Eu le-am dat cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume. 15 Nu Mă rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de Cel-Rău. 16 Ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume. 17 Sfințește-i întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevăr. 18 Așa cum Tu M'ai trimis pe Mine în lume, tot astfel i-am trimis Eu pe ei în lume; 19 și de dragul lor Mă sfințesc Eu pe Mine Însumi, pentru ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. 20 Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci și pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, 21 pentru ca toți să fie una; așa cum Tu, Părinte, ești întru Mine și Eu întru Tine, tot astfel și ei să fie una întru Noi, ca lumea să creadă că Tu M'ai trimis. 22 Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor, pentru ca ei să fie una, așa cum una suntem Noi. 23 Eu întru ei și Tu întru Mine, pentru ca ei să fie desăvârșiți întru una; și să cunoască lumea că Tu M'ai trimis și că i-ai iubit pe ei așa cum M'ai iubit pe Mine. 24 Părinte, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și cei pe care Mi i-ai dat, ca să-Mi vadă slava pe care Tu Mi-ai dat-o; pentru că Tu M'ai iubit mai înainte de întemeierea lumii. 25 Părinte drepte, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M'ai trimis. 26 Și le-am făcut cunoscut numele Tău, și cunoscut li-l voi face, pentru ca iubirea cu care Tu M'ai iubit să fie într'înșii, și Eu întru ei“.
1 Pe acestea spunându-le, Iisus a ieșit cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Săi.
EVANGHELIA -II-A. Ioan 18, 1-28
1 Pe acestea spunându-le, Iisus a ieșit cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Săi. 2 Dar și Iuda, cel care-L vânduse, știa acest loc, pentru că adesea Iisus și ucenicii Săi se adunau acolo. 3 Deci Iuda, luând o trupă de ostașia, precum și slujitori de la arhierei și de la farisei, a venit acolo cu felinare și cu făclii și cu arme. 4 Iar Iisus, știind toate cele ce aveau să vină asupră-I, a ieșit și le-a zis: „Pe cine căutați?“ 5 I-au răspuns: „Pe Iisus Nazarineanul“. El a zis: „Eu sunt“. Dar împreună cu ei stătea și Iuda, cel care-L vânduse. 6 Deci, după ce le-a zis: „Eu sunt!“, ei s'au dat înapoi și au căzut la pământ. 7 Și iarăși i-a întrebat: „Pe cine căutați?“ Iar ei au zis: „Pe Iisus Nazarineanul“. 8 Răspuns-a Iisus: „V'am spus că Eu sunt; deci, dacă pe Mine Mă căutați, pe aceștia lăsați-i să se ducă“ - 9 spre a se plini cuvântul pe care El l-a spus: „Dintre cei pe care Mi i-ai dat, pe nici unul nu l-am pierdut“. 10 Iar Simon Petru, având sabie, a scos-o și a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă; iar numele slugii era Malhus. 11 Atunci Iisus i-a zis lui Petru: „Vâră-ți sabia'n teacă! Oare nu voi bea paharul pe care Tatăl Mi l-a dat?“ 12 Așadar, cohorta și tribunulb și slujitorii Iudeilor L-au prins pe Iisus și L-au legat. 13 Și L-au dus întâi la Anna, că era socrul lui Caiafa, care era arhiereu în anul acela. 14 Și Caiafa era cel care-i sfătuise pe Iudei că de folos este să moară un om pentru popor. 15 Iar Simon Petru și celălalt ucenicc mergeau după Iisus. Iar ucenicul acela îi era cunoscut arhiereului și a intrat împreună cu Iisus în curtea arhiereului. 16 Iar Petru a stat la poartă, afară. Deci a ieșit celălalt ucenic, care-i era cunoscut arhiereului, și a vorbit cu portăreasa și l-a vârât pe Petru înlăuntru. 17 Atunci, slujnica, portăreasa, i-a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești dintre ucenicii omului acestuia?...“. El a zis: „Nu sunt“. 18 Iar slugile și slujitorii, făcând foc, stăteau și se încălzeau, că era frig; și era cu ei și Petru, stând și încălzindu-se. 19 Așadar, arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Săi și despre învățătura Sa. 20 Iisus i-a răspuns: „Eu i-am vorbit lumii pe față. Întotdeauna am învățat în sinagogă și în templu, unde se adună toți Iudeii, și nimic n'am vorbit în ascuns. 21 De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iată, aceștia știu ce am vorbit Eu“. 22 Și zicând El acestea, unul dintre slujitorii care stăteau de față I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: „Așa-i răspunzi tu arhiereului?...“. 23 Iisus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, mărturisește ce-a fost răud; dar dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?“ 24 Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa arhiereul. 25 Iar Simon Petru stătea și se încălzea. Așadar, i-au zis: „Nu cumva și tu ești dintre ucenicii lui?...“. El s'a lepădat și a zis: „Nu sunt“. 26 Una din slugile arhiereului, care era rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu în grădină cu el?...“. 27 Atunci Petru din nou s'a lepădat; și îndată a cântat cocoșul. 28 Așadar, L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriue. Și era dimineață. Și ei n'au intrat în pretoriu, ca să nu se spurcef, ci să mănânce Paștile,
EVANGHELIA -III-A. Matei 26, 57-75
57 Iar cei ce L-au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58 Iar Petru L-a urmat de departe, până la curtea arhiereului; și intrând înlăuntru, ședea cu slugile, ca să vadă sfârșitul. 59 Iar arhiereii, bătrânii și tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. 60 Și n'au găsit, deși veniseră mulți martori mincinoși. Mai pe urmă însă au venit doi 61 și au zis: „Acesta a spus: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l zidesc“. 62 Și ridicându-se arhiereul, I-a zis: „Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceștia împotriva ta?“ 63 Dar Iisus tăcea. Și arhiereul I-a zis: „Juru-te pe Dumnezeu Cel-Viu să ne spui nouă dacă ești tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu“. 64 Iisus i-a răspuns: „Tu ai zisc. Dar vă mai spun Eu vouă: De acum Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Puterii și venind pe norii cerului“. 65 Atunci arhiereul și-a sfâșiat veșmintele, zicând: „A spus o blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum i-ați auzit blasfemia! 66 Ce părere aveți?“ Iar ei, răspunzând, au zis: „Vinovat este de moarte!“ 67 Atunci L-au scuipat în obraz și L-au bătut cu pumnii; iar unii Îi dădeau palme, 68 zicând: „Profețește-ne, Hristoase, care este cel ce te-a lovit?“... 69 Iar Petru ședea afară, în curte. Și o slujnică s'a apropiat de el, zicând: „Și tu erai cu Iisus Galileeanul!“ 70 Dar el s'a lepădat în fața tuturor, zicând: „Nu știu ce spui“. 71 Și ieșind el la poartă, l-a văzut alta și le-a spus celor de acolo: „Și acesta era cu Iisus Nazarineanul!“ 72 Și iarăși s'a lepădat cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul acesta!“ 73 Iar după puțin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo, i-au zis lui Petru: „Cu adevărat, și tu ești dintre ei, că și graiul tău te vădește“. 74 Atunci el a început a se blestema și a se jura: „Nu-l cunosc pe omul acesta!“... Și îndată a cântat cocoșul. 75 Și Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, Care-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoșul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“. Și ieșind afară, a plâns cu amar.
EVANGHELIA -IV-A. Ioan 18, 28-40; 19, 1-16
28 Așadar, L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriue. Și era dimineață. Și ei n'au intrat în pretoriu, ca să nu se spurcef, ci să mănânce Paștile, 29 așa că a ieșit Pilat la ei, afară, și le-a zis: „Ce învinuire-i aduceți acestui om?“ 30 Ei i-au răspuns, zicând: „Dacă acesta n'ar fi răufăcător, nu ți l-am fi predat“. 31 Deci le-a zis Pilat: „Luați-l voi și judecați-l după legea voastră!“ Iudeii însă i-au zis: „Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni“ - 32 ca să se plinească cuvântul lui Iisus, pe care-l spusese, însemnând cu ce moarte avea să moară. 33 Deci Pilat a intrat iarăși în pretoriu și L-a chemat pe Iisus și I-a zis: „Tu ești împăratul Iudeilor?“ 34 Răpuns-a Iisus: „De la tine însuți o spui, sau alții ți-au spus-o despre Mine?“ 35 Pilat a răspuns: „Nu cumva eu sunt iudeu?... Neamul tău și arhiereii mi te-au predat. Ce-ai făcut?“ 36 Iisus a răspuns: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s'ar fi luptat ca să nu le fi u predat Iudeilor. Dar, acum, împărăția Mea nu este de aici“. 37 Atunci Pilat I-a zis: „Așadar, ești tu împărat?“ Răspuns-a Iisus: „Tu o spui, că Eu sunt împărat. Eu pentru aceasta M'am născut, și pentru aceasta am venit în lume: să mărturisesc pentru adevăr; tot cel ce este dintru adevăr ascultă glasul Meu“. 38 Pilat i-a zis: „Ce este adevărul?...“. Și, zicând aceasta, a ieșit iarăși la Iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc în el nici o vină; 39 dar este la voi obiceiul ca de Paști să vă eliberez pe unul. Vreți, așadar, să vi-l eliberez pe împăratul Iudeilor?“ 40 Atunci ei din nou au strigat, zicând: „Nu pe el, ci pe Baraba!...“. Iar Baraba era tâlhar.
1 Drept aceea, Pilat L-a luat atunci pe Iisus și L-a biciuit. 2 Și ostașii, împletind cunună de spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină purpuriea. 3 Și veneau la El și-I ziceau: „Bucură-te, împăratul Iudeilor!...“. Și-I dădeau palme. 4 Și Pilat a ieșit din nou afară și le-a zis: „Iată, vi-l aduc afară, ca să știți că eu nu găsesc în el nici o vină“. 5 Deci a ieșit Iisus afară purtând cununa de spini și haina purpurie. Și le-a zis Pilat: „Iată Omul!“ 6 Când L-au văzut atunci arhiereii și slujitorii, au strigat, zicând: „Răstignește-l!, răstignește-l!...“. Zisu-le-a Pilat: „Luați-l voi și răstigniți-l, că eu nici o vină nu găsesc în el“. 7 Iudeii i-au răspuns: „Noi lege avem, și după legea noastră trebuie să moară, pentru că s'a făcut pe sine fiu al lui Dumnezeu“. 8 Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s'a temut. 9 Și din nou a intrat în pretoriu și i-a zis lui Iisus: „De unde ești Tu?...“.b Dar Iisus nu i-a răspuns. 10 Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că putere am să te eliberez și putere am să te răstignesc?“ 11 Iisus a răspuns: „Asupra Mea n'ai avea nici o putere dacă nu ți-ar fi fost dat de sus. De aceea, cel care M'a dat în mâna ta, mai mare păcat are“. 12 Din clipa aceea, Pilat căuta să-L elibereze; dar Iudeii strigau, zicând: „Dacă-l eliberezi, nu ești prieten al cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului“c. 13 Atunci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus pe Iisus afară și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit-cu-pietre, iar evreiește Gabbata. 14 Și era Vinerea Paștilor, ca la al șaselea ceasd; și le-a zis Iudeilor: „Iată, împăratul vostru!“ 15 Atunci ei au strigat: „Ia-l!, ia-l!, răstignește-l!...“. Pilat le-a zis: „Pe împăratul vostru să-l răstignesc?“ Arhiereii au răspuns: „Nu avem împărat decât pe cezarul...“. 16 Atunci L-a dat pe mâna lor, ca să fie răstignit. Și L-au luat pe Iisus și L-au dus.
EVANGHELIA -V-A. Matei 27, 3-32
3 Atunci Iuda, cel care-L vânduse, văzând că a fost osândit la moarte și cuprins fiind de căință, le-a înapoiat arhiereilor și bătrânilor cei treizeci de arginți, 4 zicând: „Greșit-am vânzând sânge nevinovat“. Iar ei i-au zis: „Ce ne privește pe noi? De-acum e treaba ta!...“.a 5 Și el, aruncând arginții în templu, a plecat de acolo; și ducându-se, s'a spânzurat. 6 Iar arhiereii, luând arginții, au zis: „Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preț de sânge“. 7 Și ținând sfat, au cumpărat cu ei Țarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. 8 Pentru aceea i s'a spus acelei țarine, până'n ziua de astăzi, țarina Sângelui. 9 Atunci s'a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul Celui Prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel, 10 și i-au dat pe țarina Olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul. 11 Iar Iisus stătea înaintea guvernatorului. Și L-a întrebat guvernatorul, zicând: „Tu ești împăratul Iudeilor?“ Iar Iisus i-a răspuns: „Tu o spui“. 12 Și la învinuirile ce I se aduceau de către arhierei și bătrâni, nimic nu răspundea. 13 Atunci I-a zis Pilat: „Tu nu-i auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?“ 14 Și nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, așa încât guvernatorul se mira foarte. 15 Iar la sărbătoarea Paștilor, guvernatorul avea obiceiul să-i elibereze mulțimii un întemnițat, pe care-l voiau ei. 16 Și aveau atunci un întemnițat vestit, care se numea Baraba. 17 Deci, adunați fiind ei, Pilat le-a zis: „Pe care vreți să vi-l eliberez: pe Baraba, sau pe Iisus căruia i se spune Hristos?“ 18 Fiindcă știa că din invidie i L-au dat în mână. 19 Și pe când ședea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui a trimis la el, zicând: „Nimic să nu-I faci Dreptului Aceluia, că astăzi mult am pătimit în vis din pricina Lui“. 20 Iar arhiereii și bătrânii au înduplecat mulțimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. 21 Iar guvernatorul, răspunzând, le-a zis: „Pe care din cei doi vreți voi să vi-l eliberez?“ Iar ei au răspuns: „Pe Baraba!“ 22 Și Pilat le-a zis: „Dar ce să fac eu cu Iisus căruia i se spune Hristos?“ Toți au răspuns: „Să fie răstignit!“ 23 Pilat a zis din nou: „Dar ce rău a făcut?“ Ei însă mai tare strigau, zicând: „Să fie răstignit!“ 24 Și văzând Pilat că nimic nu folosește,b ci mai mare tulburare se face, luând apă și-a spălat mâinile în fața mulțimii, zicând: „Nevinovat sunt eu de sângele Dreptului Acestuia. De acum, pe voi vă privește!“ 25 Iar tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri!“... 26 Atunci le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit. 27 Atunci ostașii guvernatorului, ducându-L pe Iisus în pretoriu, au adunat asupră-I toată cohorta; 28 și dezbrăcându-L de haine, I-au pus o hlamidă roșie; 29 și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, și trestie în dreapta Lui; și îngenunchind înainte-I, își băteau joc de El, zicând: „Bucură-te, împărat al Iudeilor!“... 30 Și, scuipând asupra Lui, au luat trestia și-L băteau peste cap. 31 Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. 32 Și ieșind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să-I ducă crucea.
EVANGHELIA -VI-A. Matei 27, 33-54
33 Și venind la locul numit Golgota, care înseamnă Locul Căpățânii, 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; și gustând, n'a voit să bea.c 35 Iar după ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui prin aruncare de sorți, ca să se plinească ceea ce s'a spus prin profetul: Împărțit-au hainele Mele loruși, iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți. 36 Și șezând, Îl păzeau acolo. 37 Și deasupra capului I-au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, împăratul Iudeilor. 38 Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga. 39 Iar trecătorii Îl defăimau, clătinându-și capetele 40 și zicând: „Tu, cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-te pe tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!“ 41 Asemenea și arhiereii, bătându-și joc de El împreună cu cărturarii și cu bătrânii, ziceau: 42 „Pe alții i-a mântuit, dar pe sine nu poate să se mântuiască! Dacă este împăratul lui Israel, coboare-se acum de pe cruce și vom crede în el; 43 s'a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea; că a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu“. 44 În același chip Îl ocărau și tâlharii cei răstigniți împreună cu El. 45 Iar de la ceasul al șaselea, întuneric mare s'a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. 46 Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M'ai părăsit?“ 47 Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: „Pe Ilie îl strigă acesta“. 48 Și unul dintre ei, alergând îndată și luând un burete, umplându-l cu oțet și punându-l într'o trestie, Îi da să bea. 49 Iar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l scape!“... 50 Iar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul. 51 Și iată, catapeteasma templuluid s'a sfâșiat în două, de sus până jos, și pământul s'a cutremurat și pietrele s'au despicat; 52 mormintele s'au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat, 53 și ieșind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate și s'au arătat multora. 54 Iar sutașul și cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, văzând cutremurul și cele întâmplate, s'au înfricoșat foarte, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!“
EVANGHELIA -VII-A.
Matei 27, 33-54
33 Și venind la locul numit Golgota, care înseamnă Locul Căpățânii, 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; și gustând, n'a voit să bea.c 35 Iar după ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui prin aruncare de sorți, ca să se plinească ceea ce s'a spus prin profetul: Împărțit-au hainele Mele loruși, iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți. 36 Și șezând, Îl păzeau acolo. 37 Și deasupra capului I-au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, împăratul Iudeilor. 38 Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga. 39 Iar trecătorii Îl defăimau, clătinându-și capetele 40 și zicând: „Tu, cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-te pe tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!“ 41 Asemenea și arhiereii, bătându-și joc de El împreună cu cărturarii și cu bătrânii, ziceau: 42 „Pe alții i-a mântuit, dar pe sine nu poate să se mântuiască! Dacă este împăratul lui Israel, coboare-se acum de pe cruce și vom crede în el; 43 s'a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea; că a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu“. 44 În același chip Îl ocărau și tâlharii cei răstigniți împreună cu El. 45 Iar de la ceasul al șaselea, întuneric mare s'a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. 46 Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M'ai părăsit?“ 47 Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: „Pe Ilie îl strigă acesta“. 48 Și unul dintre ei, alergând îndată și luând un burete, umplându-l cu oțet și punându-l într'o trestie, Îi da să bea. 49 Iar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l scape!“... 50 Iar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul. 51 Și iată, catapeteasma templuluid s'a sfâșiat în două, de sus până jos, și pământul s'a cutremurat și pietrele s'au despicat; 52 mormintele s'au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat, 53 și ieșind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate și s'au arătat multora. 54 Iar sutașul și cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, văzând cutremurul și cele întâmplate, s'au înfricoșat foarte, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!“
EVANGHELIA -VIII-A. Luca 23, 32-49
32 Și alți doi erau duși, făcători de rele, ca să fie omorâți împreună cu El. 33 Și când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpățânii, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta și altul de-a stânga. 34 Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!“ Și și-au împărțit hainele Lui prin aruncare la sorți. 35 Și sta poporul privind. Iar căpeteniile își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i-a mântuit; mântuiască-se și pe sine însuși dacă el este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!...“. 36 Și Îl luau în râs ostașii, apropiindu-se și aducându-I oțet 37 și zicându-I: „Dacă tu ești împăratul Iudeilor, mântuiește-te pe tine însuți!...“. 38 Și deasupra Lui era scris cu litere grecești, latinești și evreiești: Acesta este împăratul Iudeilor. 39 Iar unul din răufăcătorii răstigniți Îl defăima, zicând: „Nu ești tu Hristosul?; Mântuiește-te pe tine și pe noi!...“. 40 Iar celălalt, certându-l, i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce ești în aceeași osândă? 41 Noi, cu dreptate primim ce ni se cuvine după faptele noastre, dar Acesta nici un rău n'a făcut“. 42 Și-I zicea lui Iisus: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta!“ 43 Iar Iisus i-a zis: „Adevăr îți spun Eu ție: astăzi vei fi cu Mine în Rai!“ 44 Și era acum ca la al șaselea ceas, și întuneric s'a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea; 45 și s'a întunecat soarele; și catapeteasma templului s'a sfâșiat prin mijloc. 46 Și Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul“. Și aceasta zicând, Și-a dat duhul. 47 Iar sutașul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!“ 48 Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul. 49 Și toți cunoscuții Lui, ca și femeile care-L însoțiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.
EVANGHELIA -IX-A. Ioan 19, 25-37
25 Și lângă crucea lui Iisus stăteau mama Sa și sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena. 26 Atunci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a zis mamei Sale: „Femeieg, iată, fiul tău!“ 27 Apoi i-a zis ucenicului: „Iată, mama ta!“ Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sineh. 28 După aceea, știind Iisus că de-acum toate s'au săvârșit, ca să se plinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete“. 29 Și era acolo un vas plin cu oțet; atunci ei, punând în jurul unei ramuri de isop un burete plin cu oțet, I l-au dus la gurăi. 30 Deci, când a luat oțetul, Iisus a zis: „Săvârșitu-s'a!...“. Și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul. 31 Apoi Iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce - că era mare ziua acelei sâmbete -, l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelorj și să-i ridice. 32 Deci au venit ostașii și au zdrobit fluierele celui dintâi și pe ale celuilalt, care erau răstigniți împreună cu El. 33 Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele, 34 ci unul din ostași cu sulița coasta I-a împuns-o și îndată a ieșit sânge și apăk. 35 Și cel ce a văzutl a mărturisit, și adevărată este mărturia lui; și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. 36 Căci s'au făcut acestea ca să se plinească Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi. 37 Și iarăși altă Scriptură zice: Vor privi la Acela pe Care L-au străpuns.
EVANGHELIA -X-A. Marcu 15, 43-47
43 a venit Iosif, cel din Arimateea, sfetnic cu bun chipe, care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu; și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. 44 Iar Pilat s'a mirat că a și murit; și chemând sutașul, l-a întrebat dacă a murit de mult. 45 Și aflând de la sutaș, i-a dăruit lui Iosif trupul mort. 46 Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într'un mormânt care era săpat în stâncă; și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. 47 Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus.
EVANGHELIA -XI-A. Ioan 19, 38-42
38 După acestea, Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus - dar într'ascuns, de frica Iudeilor -, l-a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Și Pilat i-a dat voie. Deci a venit și I-a ridicat trupul. 39 Și a venit și Nicodim - cel care venise la El mai înainte, noaptea -, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă și aloe. 40 Deci ei au luat trupul lui Iisus și l-au înfășurat în giulgiu cu miresme, așa cum este obiceiul de îngropare la Iudei. 41 Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, iar în grădină un mormânt nou, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus. 42 Așadar, din pricina Vinerii Iudeilor, de aceea L-au pus pe Iisus acolo, că era mormântul aproape.
EVANGHELIA -XII-A. Matei 27, 62-66
62 Iar a doua zi, cea care este după vineri, s'au adunat arhiereii și fariseii la Pilat, 63 zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus încă de pe când era în viață: După trei zile mă voi scula. 64 Deci, poruncește ca mormântul să fie ținut sub pază până a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii lui, să-l fure și să spună poporului: s'a sculat din morți; și rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi“. 65 Pilat le-a zis: „Aveți strajă; mergeți și păziți-l cum știți“. 66 Iar ei, ducându-se, au pecetluit piatra și au întărit cu strajă paza mormântului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu