Canonul Sfintelor Paști

 

Alcătuit de Sfântul Ioan Damaschin (sec. VIII)

Irmosul fiecărei cântări se cântă de două ori, prima dată de clericii din altar și a doua oară de cântăreții din strana dreaptă. Stihirile de la fiecare cântare se pun pe 12, înaintea fiecărei stihiri cântându-se stihul: Hristos a înviat din morți!,la sfârșitul fiecărei cântări se repetă irmosul, cântat de amândouă stranele împreună, apoi se cântă Hristos a înviat...(de trei ori).

La slujbele arhierești sau cu sobor de preoțiși diaconi, (arhiereul și) preoții fac pe rând cădirea la începutul fiecărei cântări, iar diaconii rostesc ectenii mici la sfârșitul fiecăreia (cu ecfonisele speciale din Liturghier). Dacă însă este un singur preot, mai ales fără diacon, cădirea se face doar la cântările 1-a și a 9-a, iar ectenii mici se rostesc doar după cântările a 3-a, a 6-a și a 9-a, iar între timp preotul face Proscomidia. În timpul cădirii, atât preoții cât și diaconii ies și intră în sfântul altar printre ușile împărătești, care rămân necontenit deschise.

CÂNTAREA 1-a, gl. 1

Irmos: Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare! Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi, cei ce cântăm cântare de biruință!

Stih: Hristos a înviat din morți!

Să ne curățim simțirile și, prin neapropiata lumină a Învierii, să vedem pe Hristos strălucind și lămurit să-L auzim zicând: „Bucurați-vă!”, cântându-I cântare de biruință.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Cerurile după cuviință să se veselească, și pământul să se bucure, și să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută: că a înviat Hristos, veselia cea veșnică.

Catavasie:

Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare! Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi, cei ce cântăm cântare de biruință!

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le. (de trei ori)

CÂNTAREA A 3-a

Irmos: Veniți să bem băutura nouă, nu din piatră seacă, ieșită prin minune, ci din Izvorul nestricăciunii, din Hristos, Cel ce a izvorât din mormânt, întru Care ne întărim.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Acum toate s-au umplut de lumină: și cerul și pământul și cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi înviez împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri, împreună cu Tine, Însuți împreună mă preamărește, Mântuitorule, întru Împărăția Ta.

Catavasie:

Veniți să bem băutura nouă, nu din piatră seacă, ieșită prin minune, ci din Izvorul nestricăciunii,din Hristos, Cel ce a izvorât din mormânt, întru Care ne întărim.

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le. (de trei ori)

Ectenie mică

Ipacoi, gl. al 8-lea

Venit-au mai înainte de zori, cele ce au fost cu Maria și aflând piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger: „Pentru ce căutați printre morți ca pe un om pe Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare? Vedeți giulgiurile cele de îngropare, alergați și vestiți lumii, că S-a sculat Domnul, omorând moartea, căci este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit neamul omenesc”.

CÂNTAREA A 4-a

Irmos: La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi și să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit lămurit: astăzi este mântuirea lumii, că a Înviat Hristos, ca Cel atotputernic.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Ca Cel ce a deschis pântecele fecioresc, Hristos bărbat s-a arătat; iar ca Om, Mielușel fără prihană s-a chemat; și ca Cel ce n-a gustat stricăciune, s-a numit desăvârșit: Paștile nostru și Dumnezeu adevărat.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Ca un mielușel de un an, cununa cea binecuvântată – Hristos, de voie pentru noi S-a jertfit, Paștile cele curățitoare, și din mormânt ne-a strălucit frumos, Soarele Dreptății.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Dumnezeiescul părinte David înaintea chivotului umbrei a săltat jucând; iar noi poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeiește, că a înviat Hristos, ca cel Atotputernic.

Catavasie:

La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi și să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit lămurit: astăzi este mântuirea lumii, că a Înviat Hristos, ca Cel atotputernic.

CÂNTAREA A 5-a

Irmos: Să ne grăbim dis-de-dimineață și, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului, și să vedem pe Hristos, Soarele dreptății, tuturor viață răsărind.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Milostivirea Ta, cea nemăsurată, văzându-o, cei ținuți în legăturile iadului, la lumină au alergat, Hristoase, cu picioare vesele, lăudând Paștile cele veșnice.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Să ne apropiem purtătorilor de lumină, de Hristos Cel ce a ieșit din mormânt ca un Mire, și să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice Paștile lui Dumnezeu cele mântuitoare.

Catavasie:

Să ne grăbim dis-de-dimineață și, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului, și să vedem pe Hristos, Soarele dreptății, tuturor viață răsărind.

CÂNTAREA A 6-a

Irmos: Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului, și ai sfărâmat încuietorile cele veșnice, care țineau pe cei legați, Hristoase, dar a treia zi, precum Ioná din chit, ai înviat din mormânt.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Păzind pecețile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cel ce nu ai stricat cheile Fecioarei prin nașterea Ta, și ne-ai deschis nouă ușile Raiului.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Mântuitorul meu, jertfă vie și nejertfită, ca un Dumnezeu, pe Tine Însuți de voie aducându-Te Tatălui, ai înviat pe Adam împreună cu tot neamul, înviind din mormânt.

Catavasie:

Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului, și ai sfărâmat încuietorile cele veșnice, care țineau pe cei legați, Hristoase, dar a treia zi, precum Ioná din chit, ai înviat din mormânt.

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le. (de trei ori)

Ectenie mică

CONDACUL, glasul al 8-lea

Deși Te-ai pogorât în mormânt, Cel ce ești fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit, și ai înviat ca un biruitor, Hristoase, Dumnezeule, zicând femeilor Mironosițe: „Bucurați-vă”! Și apostolilor Tăi, pace dăruindu-le, Cel ce dai celor căzuți sculare.

ICOSUL

Pe Soarele Cel mai înainte de soare, Care a apus oarecând în mormânt, mers-au mai înainte de ziuă, căutându-L ca pe o zi, mironosițele-fecioare, și una către alta strigau: „O, prietenelor, veniți să ungem cu miresme trupul cel de viață purtător și îngropat, trupul care a înviat pe Adam cel căzut, și Care zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca și magii și să ne închinăm, și să aducem miruri în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu este înfășat, și să plângem, și să strigăm: O Stăpâne, scoală-Te, Cel ce dai celor căzuți sculare”.

SINAXAR

În Sfânta și Marea Duminică a Paștilor prăznuim Învierea cea dătătoare de viață a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Numim sărbătoarea de azi Paști, după cuvântul care în vechiul grai evreiesc însemnează trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus, la început, lumea dintru neființă întru ființă. În această zi smulgând Dumnezeu pe poporul israelitean din mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea Roșie, și, tot în această zi, S-a pogorât din ceruri și S-a sălășluit în Pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din adâncul iadului l-a suit la cer și l-a adus iarăși la vechea vrednicie a nemuririi.

Dar pogorându-Se la iad, Domnul nu a înviat pe toți câți erau acolo, ci numai pe cei care au voit să creadă în El; și sufletele sfinților din veac, ținute cu sila de iad, le-a slobozit și a dăruit tuturor putința să se urce la ceruri.

Drept aceasta, bucurându-ne peste fire, prăznuim cu strălucire Învierea, închipuind bucuria, cu care s-a îmbogățit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu. De asemenea dându-ne unul altuia obișnuita sărutare de Înviere, prăznuim și risipirea vrajbei, arătând prin aceasta unirea noastră cu Dumnezeu și cu îngerii Săi.

Iar Învierea Domnului, așa s-a petrecut: La miezul nopții, pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat și un înger s-a pogorât și a răsturnat piatra de pe mormânt. Ostașii văzând acestea, s-au spăimântat și au fugit; numai după aceea s-a petrecut venirea femeilor la mormânt, sâmbătă după miezul nopții, aproape de revărsatul zorilor. Învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăiește Evanghelia de la Matei, ședea la mormânt împreună cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca îndoială asupra Învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, de aceea zic Evangheliștii că Domnul s-a arătat mai întâi Mariei Magdalena. Ea a văzut și pe îngerul, care sta pe piatră și plecându-se, a văzut și pe cei dinăuntrul mormântului, care au vestit Învierea Domnului și au grăit: „A înviat, nu este aci, iată locul unde L-au pus pe Dânsul.” Deci, auzind ea acestea, a alergat degrab la ucenicii cei mai înflăcărați, la Petru și la Ioan, și le-a vestit lor Învierea. Iar întorcându-se ea cu cealaltă Marie la mormânt, le-a întâmpinat pe ele Hristos, zicându-le: „Bucurați-vă!”. Drept era ca seminția femeiască să audă ea, mai întâi, bucuria, ca cea care a auzit mai întâi:”Întru dureri să nască fii”. Ele fiind biruite de dragoste, s-au apropiat și s-au atins de preacuratele Lui picioare, voind să-l cunoască mai cu dinadinsul. Apostolii au venit la groapă și Petru, numai plecându-se la mormânt, s-a întors înapoi, dar Ioan a intrat înăuntru, a privit mai cu deamănuntul și a pipăit giulgiul și mahrama capului (Luca 24,12; Ioan 20, 3-8).

Magdalena, spre a se încredința mai cu dinadinsul despre cele ce văzuse, a venit iarăși împreună cu celelalte femei la mormânt, cam pe la revărsatul zorilor și au stat afară și plângeau. Dar uitându-se ea în mormânt văzu doi îngeri strălucind de lumină, care, certând-o oarecum, iau grăit: ”Femeie, ce plângi? Pe cine cauți? Pe Iisus Nazarineanul cauți? Pe Cel răstignit?. S-a sculat, nu este aici.” Și îndată s-au ridicat cuprinse de teamă văzând pe Domnul. Iar aceea întorcându-se înapoi a văzut pe Hristos stând și părându-i-se că El este grădinarul ( că mormântul era în grădină), I-a zis: ”Doamne, dacă Tu L-ai luat pe El, spune unde L-ai pus și eu Îl voi lua pe Dânsul”, și căutând ea din nou către îngeri, Mântuitorul a grăit Magdalenei: ”Marie!”; iar ea înțelegând dulcele și cunoscutul glas a lui Hristos, voia să se atingă de El. Dar El a zis: „Nu te atinge de Mine, că încă nu m-am suit la Tatăl Meu; precum socotești, ție ți se pare că Eu sunt încă om; ci mergi la frații Mei și spune-le cele ce ai văzut ți auzit”; și Magdalena a făcut așa. Luminându-se de ziuă, ea a venit iarăși la mormânt cu celelalte; iar cele ce erau cu Ioana și cu Salomeea au venit la răsăritul soarelui și, pe scurt grăind, femeile au venit la mormânt adesea și între ele era și Născătoarea de Dumnezeu. Că ea este aceea pe care Evanghelia o numește Maria lui Iosie; Iosie era fiul lui Iosif. Nu se știe însă ceasul când a înviat Hristos. Unii zic că la cântarea cea dintâi a cocoșilor; alții, când s-a întâmplat cutremurul, iar alții, într-altă dată.

Deci așa petrecându-se faptele, iată că unii din cei ce păzeau mormântul au venit și au spus arhiereilor cele întâmplate; iar aceștia, mituindu-i cu bani, i-au înduplecat să spună că ucenicii lui Hristos au venit în timpul nopții și L-au furat. În seara acelei zile însă, ucenicii fiind adunați laolaltă de frica iudeilor și ușile fiind încuiate, a intrat Iisus la dânșii, că era cu trup nestricăcios, și ca de obicei le-a vestit lor: ”Pace vouă!”. Ei, văzându-L, s-au bucurat peste măsură de mult și au primit, prin suflare mai desăvârșită lucrarea Preasfântului Duh.

În ce privește însă Învierea Domnului în a treia zi de la înmormântare, așa să știi: Joi seara și Vineri ziua fac o zi (așa socoteau evreii întinderea unei zile); apoi, Vineri noaptea și sâmbăta întreagă fac altă zi; iată deci a doua zi. Altă zi o face noaptea de Sâmbătă și o parte din ziua de Duminică( fiindcă după o parte a începutului se înțelege întregul): deci altă întindere de zi. Iată dar și ziua a treia. Sau alt fel: Hristos a fost răstignit vineri, la ceasul al treilea; de la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric; aceea înțelegeți-o o noapte; deci iată o întindere de o zi, de la ceasul al treilea până la al nouălea. Apoi, după întuneric, iată ziua și noaptea de vineri; deci a doua întindere de zi.În sfârșit ziua Sâmbetei și noaptea ei fac, iată, a treia întindere de zi. Că, deși Mântuitorul a făgăduit să ne facă bine în trei zile, totuși binefacerea a plinit-o El într-un timp mai scurt.

A Lui fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin.

Apoi clericii și poporul cântă pe rând, de trei ori

STIHIRA, gl. 2 sau 6

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfânta Învierea Ta o lăudăm și o slăvim; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim. Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Apoi și această stihiră, pe glasul 6, tot de trei ori:

Înviind Iisus din mormânt, precum mai înainte a zis, ne-a dăruit nouă viață veșnică și mare milă.

CÂNTAREA A 7-a

Irmos: Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-se om, pătimește ca un muritor, și prin patimă pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel Unul binecuvântat, Dumnezeul părinților și preaslăvit.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Femeile cele cugetătoare de Dumnezeu, cu miruri în urma Ta au alergat, și Celui ce era căutat cu lacrimi ca un mort, I s-au închinat cu bucurie ca Unui Dumnezeu viu și ucenicilor Tăi, Hristoase, le-au binevestit Paștile cele de taină.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți veșnice și săltând lăudăm pe Pricinuitorul, Cel Unul binecuvântat și preaslăvit, Dumnezeul părinților.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Cu adevărat sfântă și preacinstită este această noapte mântuitoare și strălucitoare, înainte-vestind ziua cea purtătoare de lumină a Învierii, întru care lumina cea fără de ani, din mormânt cu trupul tuturor a strălucit.

Catavasie:

Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-se Om, pătimește ca un muritor, și prin patimă pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel Unul binecuvântat, Dumnezeul părinților și preaslăvit.

CÂNTAREA A 8-a

Irmos: Această aleasă și sfânta Zi, prima a săptămânii, împărăteasă și doamnă, praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pre Hristos întru toți vecii.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Veniți să gustăm din rodul cel nou al viței, al dumnezeieștii veselii, în ziua cea slăvită a Învierii și Împărăției lui Hristos să ne împărtășim, lăudându-L ca pe un Dumnezeu în veci.

Stih: Hristos a înviat din morți!

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, și vezi, că iată au venit la tine fii tăi, ca niște făclii de Dumnezeu luminate, de la apus și de la miază-noapte, și de la mare și de la răsărit, întru tine binecuvântând pe Hristos în veci.

Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ție !

Părinte Atotțiitorule și Cuvinte și Duhule, unime a firii celei în trei ipostasuri, [Treime] mai presus de ființă și preadumnezeiească, întru Tine ne-am botezat și pe Tine Te binecuvântăm întru toți vecii.

Catavasie:

Stih: Să lăudăm bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

Această aleasă și sfânta Zi, prima a săptămânii, împărăteasă și doamnă, praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pre Hristos întru toți vecii.

Nu se cântă Ceea ce ești mai cinstită…,ci îndată:

CÂNTAREA A 9-a

Stih: Îngerul a strigat Celei pline de har, curată Fecioară,„Bucură-te!” și iarăși zic: „Bucură-te, că Fiul Tău a înviat a treia zi din mormânt și pe morți i-a ridicat, veseliți-vă popoare”.

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum și te bucură Sioane; iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al tău.

Stih 1: Mărește suflete al meu pe Cel ce a înviat a treia zi din mormânt, pe Hristos Dătătorul de viață.

Stih 2: Mărește, sufletul meu, pe Cel ce a pătimit de bună voie, și s-a îngropat și a înviat a treia zi din mormânt.

O, dumnezeiescul, o iubitul, o preadulcele Tău glas! Căci cu noi ai făgăduit să fii cu adevărat până la sfârșitul veacului, Hristoase; pe Care întărire și nădejde credincioșii avându-Te, ne bucurăm.

Stih 1: Înger strălucitor către femei a strigat: Nu mai plângeți, că Hristos a Înviat!

Stih 2: Astăzi toată făptura se veselește și se bucură, că Hristos a înviat și iadul a prădat.

O, Paștile cele mari și prea sfințite, Hristoase! O, Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu și Puterea! Dă-ne nouă mai desăvârșit să ne împărtășim cu Tine în ziua cea neînserată a Împărăției Tale.

Catavasie:

Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum și te bucură Sioane; iar tu curată Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al tău.

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le. (de trei ori)

Apoi diaconul zice ectenia mică și preotul ecfonisul:

Că pe Tine Te laudă toate puterile cele cerești și [noi împreună cu ele] Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.