REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Într‑un sat ridicat pe un munte înalt, străbătut de un râu, pe versantul opus unui grup de colibe, pe un vârf de stâncă, se afla figura unui om sculptat în piatră, din adânc de vremuri. Era zeul locuitorilor din acel sat, o figură de o transcendentă frumuseţe, care exprimă o pace inefabilă, o desăvârşită armonie. Din tată în fiu, localnicii îşi transmiseseră convingerea că zeul lor se va desprinde într‑o bună zi din piatra muntelui şi va veni să se sălăşluiască printre ei. Deşi îi admirau necontenit trăsăturile şi deşi era sursa lor permanentă de inspiraţie, ei se lăsau mereu copleşiţi de grijile vieţii şi de sărăcia în care trăiau. Într‑o zi, în satul acela s‑a născut un copil care, imediat ce a dobândit capacitatea de a vedea, a percepe şi a reacţiona, de îndată ce s‑a putut deplasa de la coliba unde se născuse până la malul râului, a fost cucerit de frumuseţea, seninătatea şi măreţia zeului. Copilul era mereu în preajma zeului sculptat în stâncă, privindu‑l fără încetare. Anii trece

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednicie,

  Facere 17, 1-9 1 Iar când era Avram de nouăzeci și nouă de ani, i S-a arătat Domnul și i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea și fii fără prihană; 2 Și voi încheia legământ cu tine și te voi înmulți foarte, foarte tare». 3 Atunci a căzut Avram cu fața la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit și a zis: 4 «Eu sunt și iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulțime de popoare, 5 Și nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulțime de popoare. 6 Am să te înmulțesc foarte, foarte tare, și am să ridic din tine popoare, și regi se vor ridica din tine. 7 Voi pune legământul Meu între Mine și între tine și urmașii tăi, din neam în neam, să fie legământ veșnic, așa că Eu voi fi Dumnezeul tău și al urmașilor tăi de după tine. 8 Și-ți voi da ție și urmașilor tăi pământul în carte pribegești acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moștenire veșnică, și vă voi fi Dumnezeu». 9 Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: «Iar

    Prorocia lui Isaia 42, 5-16 5 Așa grăiește Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile și le-a întins, Care a întărit pământul și cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el și duh celor ce umblă pe întinsul lui: 6 «Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea și Te-am luat de mână și Te-am ocrotit și Te-am dat ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor; 7 Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoți din temniță pe cei robiți și din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc întru întuneric. 8 Eu sunt Domnul și acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui slava Mea și nici chipurilor cioplite cinstirea Mea». 9 Cele proorocite altădată s-au împlinit și altele mai noi vă vestesc; înainte ca să ia ființă vi le dau de știre. 10 Cântați Domnului cântare nouă, cântați în strune laudele Lui până la marginile pământului! Marea să se zbuciume cu tot ce este în ea, ostroavele și locuitorii lor! 11 Pustiul și cetățile lui să înalțe glas, și satele în care are sălaș Chedar! Loc

  Ioan, meșteșugarul, cu cinste meșteșugu-și lucrează: Al său suflet strălucitor este ca aurul cel mai curat. Lumina lui de la învățătura lui Hristos o primește, Căruia Ioan I se roagă, de mucenicie a-l învrednici: „ O Biruitorule Stăpâne, Care pentru mine Te-ai răstignit, Pe mine prin suferinți curățește-mă de întunericul păcatelor mele! O, rușinii trădării de Tine să nu mă dai, Ci mai vârtos încununează-mă cu chinurile mucenicilor Tăi. Pregătește-mă pe mine de mucenicie prin Darul Sfântului Tău Duh, Dăruiește-mi mie suferința cea pentru Tine, calea către ea arată-mi-o! Și tu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mult milostivă, Care lângă Fiul tău iubit la piciorul Cinstitei Cruci ai stat, Roagă-te și pentru mine la vremea muceniciei mele, Că tare să stau ca un zid neclintit. Și voi, Sfinților Apostoli, de mine să aveți milă, Ca dușmanul neamului omenesc asupra mea să nu poată nimic. O, Sfinților Mucenici, ce pentru mine sunteți bucuria vieții mele, în rândurile voastre viteze și pe min

  I oan s-a născut la Ioannina, care odinioară fusese capitala regelui Pyrrhus. Când părinții lui cei sărăciți au murit, tânărul Ioan s-a strămutat în Constantinopol și acolo și-a dus mai departe traiul din munca sa, căci era meșteșugar iscusit. Dar nu cu multă vreme mai înainte turcii înconjuraseră Constantinopolul și mulți creștini de frica lor, se lepădaseră de Hristos și trecuseră la islam. S fântul Ioan își avea atelierul în chiar mijlocul unei astfel de comunități de creștini turciți. C u cât mai mult ardea tânărul Ioan pentru dragostea lui Hristos, cu atât mai pe față se expunea el ca trăitor autentic creștin, în fața ochilor celor care din oportunism îl trădaseră pe Mântuitorul. Căci el nu se ferea să discute cu ei despre credința creștină care odată fusese și a lor și chiar să-i certe pentru lepădarea lor. De aceea acești renegați l-au târât pe Ioan înaintea judecătorului sub acuzații false, zicându-i că Ioan mai de demult fusese musulman, dar că a trădat islamul și s-a co

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai Înălțat... Î mpodobindu-ți viața cu înfrânarea și omorându-ți trupul, ai biruit asuprelile vrăjmașilor, preafericite părinte și ca un vrednic ai ajuns către Viața cea fără de întristare și veșnică, pentru care roagă-te, Preacuvioase Părinte Ioan, să ne mântuim noi.

  Glasul 1 L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. Glasul 8 C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  L atura Decapoliei altădată era împărțită în două. Cea aproape de Galileea, în Palestina, care se pomenește de Sfîntul Evanghelist Matei, zicînd: "După Dînsul au mers multe popoare din Galileea și din cele zece cetăți"; iar alta, cea mai de pe urmă, o mică latură în pămîntul Isauriei, care se numea tot Decapolia. Dintr-acea Decapolie a Isauriei a fost Cuviosul Grigorie, învățătorul acestui Cuvios Ioan, a cărui pomenire se face acum. A cest sfînt Ioan, din tinerețe lăsînd lumea și iubind pe Hristos, a mers la cel mai sus pomenit învățător Grigorie Decapolitul și de dînsul a fost tuns în rînduiala monahicească. Apoi petrecea cu el, nevoindu-se în toate și bineplăcînd lui Dumnezeu, a ajuns în atît de mare smerenie și ascultare și în așa sîrguință spre tot lucrul bun, încît singur învățătorul lui, Sfîntul Grigorie, se bucura de el și slăvea pe Dumnezeu. Iar cînd răucredinciosul împărat Leon Armeanul, a înnoit eresul luptării de icoane și a ridicat prigonire asupra Bisericii

  A ceastă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost pictată în anul 1299, după ce Maica Domnului i s-a arătat Sfântului Maxim, Mitropolitul Vladimirului (prăznuit pe 6 decembrie). Sinaxarul acestei sfinte icoane a fost scris pe piatra de mormânt a sfântului. Fecioara Maria este zugrăvită în statură deplină, ținând pe Pruncul Hristos în mâna stângă. Cu mâna Sa dreaptă, Născătoarea de Dumnezeu îi oferă Sfântului Mitropolit Maxim (care este zugrăvit stând în genunchi sau în picioare) omoforul episcopal. Arătarea Maicii Domnului Sfântului Maxim a avut loc atunci când sfântul venise în vizită de la Kiev la Vladimir. Maica Domnului i-a spus: Slujitorul meu Maxim, bine ai venit pentru a vizita orașul meu! Ia acest omofor și păstorește turma aceasta pe care ți-o încredințez. Când sfântul s-a trezit, avea în mâinile sale omoforul oferit de Fecioara Maria. Arătarea Maicii Domnului a fost un semn de binecuvântare pentru mutarea Scaunului Mitropolitan de la Kiev la Vladimir. O moforul

  Ieromonahul Ioachim Enea, economul Mănăstirii Cernica,   trecut   la cele veșnice la vârsta de 49 de ani, a fost înmormântat miercuri. Slujba a fost oficiată de PS Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în Biserica „Sfântul Nicolae” a mănăstirii. Dumnezeu a primit smerenia și dragostea lui Preasfinția Sa a evocat dragostea și înțelegerea dintre fostul econom și părintele stareț, protosinghelul Vasile Pârjol care îi acorda „încredere totală”. „Știa să lucreze pământul, să se îngrijească de animale, știa să conducă tractorul și le făcea pe acestea cu smerenie. Nădăjdim că Dumnezeu a primit această smerenie, dar și dragostea lui”. PS Timotei a amintit de slujirea Părintelui Ioachim la Reședința Patriarhală, alături de Patriarhul Teoctist, dar și de faptul că ieromonahul s-a format duhovnicește la cunoscuta Mănăstire Cozancea. „Înălțăm așadar smerită rugăciune pentru odihna sufletului său și ne rugăm ca Dumnezeu să-i primească lacrimile jertfa, strădania, drag

  În săptămâna a cincea din Postul Mare, creștinii ortodocși participă la primele slujbe numite  Denii   din parcursul anului bisericesc: Denia Canonului Mare – miercuri și Denia Acatistului Bunei Vestiri – vineri. La Catedrala Patriarhală aceste slujbe vor fi oficiate începând cu ora 16.00 și vor fi transmise  live  de Trinitas TV și Radio Trinitas. Denia de miercuri seară va fi săvârșită de PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, iar cea de vineri seară de PS Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Denia   este de fapt slujba Utreniei de a doua zi oficiată seara, în ajun. Deniile din Săptămâna a cincea au rânduială diferită de a celor din Săptămâna Pătimirilor. Astfel, slujba de miercuri seară include Canonul Mare al Sfântului Andrei Criteanul, iar cea de vineri seară Denia Acatistului Bunei Vestiri. Canonul Mare  al Sfântului Andrei Criteanul este un canon de pocăință, un imn liturgic lung alcătuit din 9 cântări, compuse, la rândul lor, din pest

 

Cineva l-a întrebat pe avva Antonie, zicând: - Ce trebuie să păzesc ca să plac lui Dumnezeu? Bătrânul i-a răspuns: - Păzeşte aceste trei porunci: oriunde vei merge să-L ai totdeauna pe Dumnezeu înainte, orice vei face să ai mărturie din Sfintele Scripturi şi ori în ce loc vei şedea să nu te mişti degrabă. Dacă păzeşti aceste trei porunci te vei mântui.

Doamne Atotputernice şi Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţa, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că femeia cea păcăto

    Facere 15, 1-15 1 După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, și a zis: «Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău și răsplata ta va fi foarte mare!» 2 Iar Avram a răspuns: «Stăpâne Doamne, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii și cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc». 3 Apoi Avram a adăugat: «De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi moștenitor după mine!» 4 Și îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el și a zis: «Nu te va moșteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moșteni!» 5 Apoi l-a scos afară și i-a zis: «Privește la cer și numără stelele, de le poți număra!» Și a adăugat: «Atât de mulți vor fi urmașii tăi!» 6 Și a crezut Avram pe Domnul și i s-a socotit aceasta ca dreptate. 7 Și i-a zis iarăși: «Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ți dau pământul acesta de moștenire». 8 Și a zis Avram: «Stăpâne Doamne pe ce voi cunoaște că-l voi moșteni?» 9 Iar Domnul i-a zis: «Gătește-Mi o juni

  Prorocia lui Isaia 41, 4-14 4 Cine a făcut aceasta și cine a pus-o la cale? Cel ce dintru început cheamă neamurile; Eu, Domnul Care sunt cel dintâi și voi fi cu cei din urmă. 5 Ostroavele Îl văd și sunt cuprinse de spaimă, marginile pământului tremură, se apropie, vin, intră la judecată! 6 Fiecare se ajută unul pe altul și-și zic: «Curaj!» 7 Turnătorul îmbărbătează pe argintar și cel ce bate aurul, pe cel care bate pe nicovală, zicând: «Îmbinarea este bună». Și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine. 8 Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânța lui Avraam, iubitul Meu!… 9 Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale pământului și te-am chemat din cele mai depărtate colțuri, și ți-am zis: Tu ești robul Meu, pe tine te-am ales și nu te-am lepădat; 10 Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îți dau tărie și te ocrotesc și dreapta Mea cea tare te va sprijini. 11 Iată că se vor rușina și de ocară se

  Glasul 2 C a un soare a răsărit nouă credincioșilor sfântă pomenirea voastră, pe care astăzi o săvârșim, Preaînțeleptilor, Sfințiților Simeon și Acachie, strigând: rugați pentru noi pe Cel Singur și Iubitor de oameni.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Simeon, Episcopul Persiei, glasul al 4-lea: Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Simeon, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 5-lea. Irmos: Calul și pe călărețul... Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el ce te-ai încununat cu cununa nestricăciunii și stai înaintea Scaunului Domnului, prin rugăciunile tale, preafericite, păzește pururea pe cei ce cu credință cinstesc pătimirea ta cea luminată. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P urtătorule de Dumnezeu Sfințite Mucenice Simeon, arătatu-te-ai vas cinstit al Dumnezeiescului Duh, din care ungându-te, ai păstorit poporul cel ales la apa cunoștinței, prin toiagul Du

  Glasul 4 Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Simeon, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  Î nmulțindu-se creștinii în Persia și avînd biserici, episcopi, preoți și diaconii lor, s-au pornit spre mînie și iuțime vrăjitorii cei ce-și trăgeau seminția lor din vrăjitorii cei mai de demult, care erau învățători, povățuitori și apărători ai păgîneștii și mincinoasei credințe persane. S-au pornit împreună cu ei spre zavistie și evreii, care sînt vrăjmașii cei de-a pururea ai creștinilor, căci unindu-se cu vrăjitorii, au îndemnat pe Savorie, împăratul Persiei, să ridice prigonire asupra creștinilor. Dar mai întîi au clevetit pe Sfîntul Simeon, care era episcopul cetăților ce se numeau Salic și Ctesifon, cum că acel episcop al creștinilor ar fi fost vrăjmaș al împărăției persane și prieten al împăratului grecesc, și că îl înștiințează de toate cele ce se lucrează în Persia. D eci, Savorie mai întîi a pus dajdie mare și grea asupra creștinilor și au rînduit bărbați vameși sălbatici peste dăjdiile acelea, obosind cu mari greutăți pe credincioși. După aceea, au început fără sfială

  Î n timpul împărăției răului împărat Sapor, acest Simeon a fost schingiuit pentru Hristos împreună cu încă alți doi presbiteri, Audel și Anania. E unucul împăratului, Ustazan, cel care mai întâi se lepădase de Hristos dar mai apoi, la mustrarea lui Simeon, se pocăise cu amar, fusese executat înaintea lor. Î mpreună cu Simeon la locul de ucidere au mai fost duși încă o mie de creștini. Simeon în mod intenționat a rămas la urmă, ca să fie el cel din urmă dat morții. El a făcut aceasta ca să-i întărească pe creștini, ca nu cumva aceștia de frica morții să se lepede de Hristos. C ând presbiterul Anania și-a plecat capul pe butuc, tot trupul lui a tremurat. Fusik, un funcționar imperial, care în ascuns era și el creștin, a început să-l întărească pe Anania, zicându-i: „Nu te teme, părinte, ci închide doar ochii și fii tare și Domnul te va binecuvânta cu vedera Luminii celei cerești. " Zicând acestea, Fusik a fost imediat depistat ca fiind creștin și acuzat atunci pe loc în fața

 

 O persoană a primit vreme îndelungată sfaturi de la duhovnicul ei. Le primea şi împlinea cu bucurie. La un moment dat, duhovnicul a întrebat-o: - Te simţi altfel decât înainte de a veni la mine? Persoana a răspuns: - Înainte de a ajunge la tine, am fost un păcătos care alerga după păcate, acum sunt un păcătos care fuge de păcate.  

Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se îndure de mine,

    Facere 13, 12-18 12 Avram a rămas să locuiască în pământul Canaan, iar Lot s-a sălășluit în cetățile din ținutul Iordanului și și-a întins corturile până la Sodoma. 13 Iar oamenii Sodomei erau răi și tare păcătoși înaintea Domnului. 14 Deci a zis Domnul către Avram, după ce s-a despărțit Lot de dânsul: «Ridică-ți ochii și, din locul în care ești acum, caută spre miazănoapte, spre miazăzi și răsărit și spre mare, 15 Că tot pământul, cât îl vezi, ți-l voi da ție și urmașilor tăi pentru vecie. 16 Voi face pe urmașii tăi mulți ca pulberea pământului; de va putea cineva număra pulberea pământului, va număra și pe urmașii tăi. 17 Scoală și cutreieră pământul acesta în lung și în lat, că ți-l voi da ție și urmașilor tăi pentru vecie». 18 Și ridicându-și Avram corturile, a venit și s-a așezat la stejarul Mamvri, care este în Hebron; și a zidit acolo un jertfelnic Domnului.  Pilde 14, 27-35; 15, 1-4 27 Frica de Dumnezeu este un izvor de viață, ca să putem scăpa de cursele morții. 28 Str

  Prorocia lui Isaia 40, 18-31 18 Cu cine veți asemăna voi pe Cel Preaputernic și unde veți găsi altul asemenea Lui? 19 Chipul cel turnat este turnat de un făurar, argintarul îl îmbracă cu aur și-l înfrumusețează cu lănțișoare. 20 Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine. 21 Nu știți voi, oare, n-ați auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-ați înțeles voi ce vă învață întemeierea lumii? 22 El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl ușor și îl desface ca un cort de locuit. 23 El preface în nimic pe căpetenii; pe judecătorii pământului îi nimicește. 24 Abia sunt sădiți, abia sunt semănați, abia a prins rădăcini tulpina lor în pământ; El suflă peste ele și le usucă și vijelia le spulberă ca pe pleavă. 25 Cu cine Mă asemănați voi ca să-i fiu asemenea?, zice Sfântul. 26 Ridicați ochii în sus și priviți: Cine le-a zidit pe to

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai Înălțat... P rin credință într-aripându-ți tare sufletul, Sfântă Muceniță Irina, arătat ai rușinat pe cel viclean și mulțime mare de oameni ai adus lui Hristos, fericită și purtând porfiră de sângiuri te veselești acum împreună cu îngerii.

  Troparul Sfintelor Mucenițe fecioare Agapia, Irina și Hionia, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului... Stih: Sfintelor mucenițe, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. C ereți-mi acum har de la cer, mucenițele Domnului, ca să laud pe pământ prăznuirea voastră cea purtătoare de lumină. Stih: Sfintelor mucenițe, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P rin Dumnezeiescul Duh rupând fecioarele legăturile doririi celei trupești, s-au legat cu Hristos, prin Puterea Dumnezeirii. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. A putut Veliar să înșele odinioară pe Eva,dar acum a fost rușinat, călcat fiind cu adevărat de picioarele voastre, cinstitelor mucenițe. Și acum și purur