Pomenirea Sfântului Ioan Hrisostom [Gură de Aur], patriarhul Constantinopolului

 

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia în anul 354. Tatăl lui, Secundus, a fost mare comandant de oști în armata imperială [Stratilat], iar mama lui s-a numit Antusa. Fiind dotat cu geniu intelectual și studiind în profunzime filozofia greacă, tânărul Ioan a văzut la sursă cât de nesatisfăcător și în final, de dezgustător este păgânismul elenist. Prin studiu și trăire el a văzut că numai Credința creștină răspunde setei neostoite de adevăr a sufletului și minții omenești, și a îmbrățișat-o cu ardoare.
Tânărul aristocrat Ioan a primit Sfântul Botez din mâinile marelui Meletie, patriarhul Antiohiei, precum mai târziu au primit și părinții lui Ioan, Sfântul Botez. După moartea părinților lui, Ioan s-a tuns monah și s-a dăruit pe sine tuturor asprelor nevoințe călugărești.
El apoi a scris celebrul tratat Despre preoție, iar după ce l-a încheiat, i s-au arătat lui în vedenie Sfinții Apostoli Petru și Pavel care i-au prorocit o viață de mare misiune, de mare har și de mare suferință. Când a fost să fie hirotonit întru preot, îngerul lui Dumnezeu s-a arătat simultan lui Ioan și patriarhului Flavian (succesorul Sfântului Meletie la Scaunul Patriarhal al Antiohiei). Pe când Patriarhul oficia slujba hirotoniei, mulțimea a putut vedea un porumbel alb strălucitor zburând deasupra capului celui care se hirotonea, Ioan. Covârșitorul său har de înțelepciune, de viață ascetică și de putere în cuvânt, a făcut ca Sfântul Ioan să fie chemat a fi Patriarh al Constantinopolului de către împăratul Arcadie. Ca Patriarh al Marii Cetăți el a păstorit Biserica lui Dumnezeu timp de șase ani, cu o ardoare a sfințeniei și o înțelepciune poate fără egal în istoria Bisericii. El a trimis misionari la celții păgâni și la sciți și a desființat simonia [cumpărarea preoției cu bani] în Biserică, scoțând mulți episcopi din scaune, care fuseseră hirotoniți astfel.
El a extins larg lucrările caritabile în Biserică și a alcătuit rânduiala Dumnezeieștii Liturghii care îi poartă numele. El i-a rușinat cu putere pe eretici, a dat pe față nelegiuirile împărătesei Eudoxia care otrăveau viața publică și moralitatea poporului, și a dăruit Bisericii tezaur neprețuit și nesecat de scrieri, omilii, predici, și tâlcuiri la Sfintele Scripturi, izvorâte din mintea și gura lui de aur. Poporul creștinesc l-a adorat, invidioșii l-au urât de moarte, iar nelegiuita Eudoxia l-a alungat de două ori în exil.
Sfântul Ioan Gură de Aur a petrecut în exil un total de trei ani și în exil a și murit, în satul Comana din Georgia, în ziua Praznicului înălțării Sfintei și de viață făcătoarei Cruci, la 14 septembrie, anul 407. Mai înainte de săvârșirea lui, Sfinții Apostoli Petru și Pavel i s-au arătat iarăși, precum i s-a arătat și Sfântul Sfințit Mucenic Vasilisc (episcopul Comanilor, pomenit în ziua de 22 mai), în a cărui biserică a și primit pentru ultima oară Sfânta împărtășanie.
Ultimele lui cuvinte rostite pe pământ au fost acestea: Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Rostindu-le, sufletul sfânt al acestui mare Sfânt al Bisericii a ieșit din trup și s-a înălțat către Domnul.
Capul Sfântului Ioan Gură de Aur odihnește în Biserica Adormirii Maicii Domnului de la Moscova, iar sfântul lui trup se află azi în Italia, la Vatican.