Cugetare: Printre nenumăratele minuni ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință se numără și aceasta:

 

În insula Mitilene se afla o Sfântă biserică purtând hramul lui. Toți locuitorii insulei veneau la această biserică la ziua prăznuirii hramului lui.
Cunoscând obiceiul acesta al localnicilor, saracinii din Creta au atacat insula Mitilene chiar în ziua prăznuirii marelui Mucenic, au jefuit-o și au luat locuitorii în robie, ducând pe mulți dintre ei în Creta. Printre cei robiți se afla și un tânăr deosebit de frumos, pe care pirații l-au dăruit căpeteniei lor. Căpetenia l-a făcut pe tânăr slugă a sa. Părinții tânărului boleau de durere pentru fiul lor pierdut.
Încheindu-se anul și apropiindu-se iar praznicul marelui Mucenic Gheorghe, îndurerații părinți, urmând vechii și frumoasei rânduieli, au pregătit masă bogată de ziua hramului Sfântului și au chemat la ea oaspeți mulți.
Aducându-și aminte de fiul ei, maica s-a dus înaintea icoanei Sfântului și s-a rugat lui cu lacrimi să facă cumva și să i-l izbăvească pe fiul ei de robie. Maica apoi s-a întors să slujească oaspeților la masă.
Gazda a ridicat paharul, a mulțumit lui Dumnezeu și l-a băut în cinstea și întru pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Și minune! Chiar în minutul acela a stat de față între oaspeți chiar fiul gazdei, cel luat cu un an înainte rob, ținând și el un pocal cu vin în mâini! Uimiți și înspăimântați, oaspeții l-au întrebat pe tânăr cum a reușit să vină la ei.
Dar tânărul a răspuns că el nu știe, ci știe doar că se afla în Creta, slujind la masa stăpânului lui, cărui tocmai atunci trebuia să îi toarne vin să bea; dar că mai înainte de a face aceasta, a văzut un călăreț călare venind înaintea lui, trăgându-l alături de el pe cal și ducându-l într-o clipeală de ochi la casa părinților lui din Mitilene!
Cu toții au rămas plini de uimire și L-au prea slăvit pe Dumnezeu și pe marele făcător de minuni Gheorghe, marele mucenic și purtător de biruință!